Numit Propaganda Swing, spectacolul este scris de catre dramaturgul scotian Peter Arnott si descrie „cariera“ band-ului Charlie and his Orchestra, care a activat in perioada nazista, sub conducerea saxofonistului Lutz Templin si a cantaretului Karl Scwedler.
„The Guardian“ aminteste ca, in cel de Al Treilea Reich, jazz-ul era „strict verboten“. Liderii nazisti, in frunte cu Hitler, il considerau o muzica primitiva si depravata, iar Goebbels il declarase Entartetemusik – „muzica degenerata“. Din 1933, anul in care nazistii au acaparat puterea, jazz-ul si swing-ul (o muzica adanc ancorata in cultura neagra, promovata de muzicieni evrei) au fost strict interzise in Germania.
Lucrurile s-au schimbat dupa declansarea razboiului, cand Goebbels si-a dat seama ca aceasta muzica se poate dovedi o arma propagandistica teribil de eficienta.
Prin urmare, Goebbels a dispus crearea unei trupe de muzicieni, platiti de guvern, care sa inregistreze mari hit-uri de gen americane, cu alte versuri. Astfel, o melodie precum Makin’ Whoopee, din 1928, suna in noua versiune asa: „Another war, another profit. Another Jewish business trick/ Another season, another reason/ For makin’ whoopee?“.
Muzica asta trebuia difuzata „in strainatate“, dar, pana la urma, Goebbels a permis sa fie cantata si in Germania.
Lutz Templin si Karl Scwedler „n-au facut-o pentru bani“, a comentat dramaturgul Peter Arnott. „Chiar iubeau din suflet aceasta muzica. Da, au facut un pact cu diavolul, in acest caz diavolul purtand o zvastica. Dar, daca traiesti in Berlinul anului 1939 si esti muzician, alternativele tale sunt cam oribile. Ce poti sa faci?“