Nebunia a devenit realitate in august 2013 cand o echipa romaneasca de 21 de persoane, inclusiv actorii, a filmat 12 zile la New York, desi era nevoie de 20 (dar bugetul a fost modest, 550.000 de euro), intr-un regim semi-legal, semi-haiducesc, dupa cum a explicat pentru „Suplimentul de cultura“ producatorul Tudor Giurgiu (Libra Film): „Am colaborat cu o casa independenta de productie din New York, Man in Hat, care ne-a luat un filming permit pe locatiile pe care le aveam, cu mentiunea ca nu puteam bloca strazi, trotuare sau carosabil. Dar, avand in vedere numeroasele improvizatii, multe lucruri nu s-au facut in cel mai legal mod cu putinta. In Central Park n-aveam voie cu trepied, dar l-am pus, sau am filmat sub podul Brooklyn fara sa avem voie“. Deci nu e scump sa filmezi in New York? Tudor Giurgiu: „Daca nu ma insel, permisul ne-a costat vreo 100 de dolari. Dar trebuie ca acea companie care-l cere pentru tine sa aiba o asigurare platita pe un an, care sa-ti acopere orice problema. E foarte scump daca vrei sa faci blocare de trafic“. Filmarile au avut partea lor de adrenalina. „Le tot spuneam celor din echipa: «Nu mai stati pe langa camera, ca vine politia». Stateam imprastiati ca hotii si cand ziceam: «Acum!», incepeam sa filmam“. (Director de imagine e Liviu Marghidan.) Tot regizorul recunoaste ca newyorkezii stiu sa se poarte in prezenta unei echipe de filmare: „In Romania, toti se uita in camera si nu poti filma daca nu platesti figuranti. La New York stai cu un carton pe care scrie Atentie, se filmeaza! si esti lasat in pace“.
„Pasapoartele le aveti?“
Scris de Oana Ioachim si Razvan Savescu, America, venim! e un roadmovie comic si muzical despre o trupa de actori din Targoviste care se duce sa joace Caragiale la New York, dar ajunge sa fie exploatata intr-un turneu de suse de un impresar mioritic ce tine si un restaurant cu specific romanesc, Bucharest. Dincolo de faptul ca acel restaurant exista cu adevarat in NY, ni s-a spus la conferinta de presa ca multe lucruri din film sunt reale. Secventa in care personajul lui Gheorghe Ifrim e prins pe aeroport in New York cu sarmale-n bagaj e inspirata de propria experienta a actorului care n-a stiut cand a trecut prima oara Oceanul ca pana si un mar trebuie declarat, daca nu vrei ca un „catel dragut“ sa se opreasca langa tine (si nu „pentru ca simte omul“). Regizorul si actorii (Mihai Calin, Gheorghe Ifrim, Adrian Vancica, Ioana Blaj, Oana Ioachim) aveau tolba plina de povesti care alcatuiesc un bogat comentariu secund al aventurilor de pe ecran. De pilda, am aflat de la regizor cum i-a oprit politia in New York. „Aratam ca niste mexicani cu school bus-ul ala, fara suspensii ori aer conditionat, cu care am pornit din Tribeca pe highway-ul spre New Jersey. Soferul nostru columbian, Raymond, era fericit ca plecase de acasa, asa ca ne facea toate poftele. Voia Razvan sa mearga cu 30 la ora in NY, mergea cu 30. Normal ca au aparut doua masini de politie care ne-au tras pe dreapta. Cand a intrat politistul si ne-a vazut cu afise cu Florin Piersic, parca era de pe alta planeta. Tudor Giurgiu ne spusese: «Sa nu mintiti in America. Daca creste minciuna si va prinde cu ea, e si mai nasol». Primul lucru care ne-a intrebat politistul, aratand spre Stefan, copilul lui Giurgiu, a fost: «Da’ copilul al cui e?». S-a facut liniste (exact ca in scena cu mancarea din aeroport!), iar Tania Popa zice: «Al meu». Din start!! Politistul il coboara pe Raymond si-l intreaba daca e sechestrat. «Nu, dom’le, sunt niste actori romani, fac un film.» Pasul urmator a fost: «Pasapoartele le aveti?». Eu, ca Gigi in film: «Yes, of course», dar jumatate dintre noi le lasasem la hotel. «Pot sa-l vad?» «Yes, of course», si ma fac ca ma duc spre autobuz, dar o iau la fuga. Dumnezeu cu mila!… Au vazut ei ca nu se descurca, au mai chemat doua echipaje, dar pana la urma s-a rezolvat. Pe urma, cand sa filmam, a inceput ploaia.“
Pe langa actorii amintiti mai sus, rolurile principale mai sunt interpretate de Tania Popa, Ion Sapdaru, Alexandru Bindea si Stefan Giurgiu (fiul lui Tudor si al Oanei Giurgiu). O aparitie speciala are actrita de origine croata Mira Furlan, care pentru rolul de americanca bogata si naiva, dar care iubeste artistii, a filmat in Romania unde s-au turnat interioarele. Intrebat daca s-a inspirat dintr-o persoana reala pentru personajul de tutore al grupului de actori, Mihai Calin a raspuns: „Nu, dar exista un model destul de larg de regizor roman de teatru care ajunge director si care, dupa un timp, se modifica“. In film, regizorul-director jucat de Calin e amantul doamnei consul al Romaniei de la New York – asa si ajunge in turneu acolo. Oana Ioachim, care o interpreteaza pe aceasta, ne-a spus ca n-a avut nici ea un model si ca la New York o stia doar pe Corina Suteu, deci nici o asemanare cu filmul. Desi America, venim! are destule ironii la adresa unei anumite mentalitati si a romanilor care se duc in vizita in America, si a romanilor care locuiesc acolo, actorii au tinut sa sublinieze ca ironia nu se indreapta si asupra actorilor romani. „Noi n-am facut misto de actorii romani, noi am tinut cu ei. Tinem la breasla noastra si n-a fost o caterinca“, a spus Gheorghe Ifrim, cu acelasi ton serios cu care i-a spus Magdei Mihailescu, nemultumita de ironia la adresa poeziei Ruga pentru parinti (pe care personajul lui o recita in diaspora): „Poate ca asa a iesit din felul meu de a spune o poezie, dar nu m-am gandit o secunda ca imi bat joc de aceasta poezie“.
O posibila continuare
Suna ca din film ca echipa sa fie invitata la biserica romaneasca din Queens la un eveniment de poezie, la o zi dupa ce filmase ceva similar in biserica, evenimentul urmand sa fie incununat de o iesire la restaurantul Bucharest, unde echipa de asemenea filmase. „E interesant sa studiezi romanii de acolo. Foarte multi nu ies din Queens cu anii, asculta muzica populara romaneasca, se uita pe Pro TV International. Preotul din Queens, cand are evenimente culturale, poarta un fular care jumatate e steagul Romaniei, jumatate steagul SUA“, spune Savescu.
America, venim! s-a lansat in 19 septembrie si va ajunge pana in noiembrie printr-o caravana in peste 45 de localitati, majoritatea lipsite de cinematograf. E de asteptat sa fie un mare succes de public. Oricum, echipa deja se gandeste la partea a doua. Regizorul ne-a spus ca „Tudor a tinut sa lasam, ca in Hangover, o poarta deschisa la final“. Se pare ca Tudor a si aranjat: „Daca merge bine filmul, continuarea o facem in America de Sud“.