Pe scurt spus, o doamna care beneficiaza de o indemnizatie lunara, ca asistent personal al fiului ei cu handicap, se duce sa isi ridice banii, iar functionara de la ghiseu ii cere sa semneze o lista de sustinere politica pentru primarul orasului, care pare sa fi fost de fapt o cerere de inscriere in UNPR (unul din partidele romanesti de tipul izmana pe calator). Doamna refuza, urmeaza o scurta polemica – totusi fara scandal – si lucrurile se termina asa, intr-o normalitate fragila, cum e cea romaneasca. Dupa vreun an, adica in august 2014, la acelasi ghiseu, aceeasi functionara ii intinde o alta lista, de data aceasta pentru sustinerea candidaturii lui Victor Ponta la presedintia Romaniei. Cu toate datele personale completate, ca sa nu se mai oboseasca sa isi scrie ea codul numeric personal si alte maruntisuri. Iar de data asta functionara ii aminteste doamnei, asa, cu un repros discret, ca data trecuta a refuzat sa semneze, asa ca macar acum ar cam fi cazul. Si totusi doamna respectiva, fata de care imi exprim aici respectul, refuza si de data asta. Si nu pateste nimic! Absolut nimic. Mai mult, functionara de la ghiseu simte nevoia sa se justifice, explicand ca are si ea sarcini de serviciu. Pare ciudat?
Evident. Dar ce anume pare ciudat din toate schimburile astea de replici, ce amintesc mai degraba de Rusia lui Cehov, Gogol ori Bulgakov decat de Romania europeana?
Daca vi se pare ciudat ca doamna a refuzat sa semneze, inseamna ca nici nu mai are rost sa cititi. Cunoasteti Romania si realitatile ei si v-ati resemnat deja: sunteti constienti ca nimic nu se poate schimba. De altfel, dupa cum povesteste autoarea in finalul scrisorii, pana si avocata ei i-a sugerat ca ar fi putut sa semneze, fiindca oricum nu conta: ceea ce conteaza e votul propriu-zis. Ceea ce, in treacat fie spus, e o prostie: un curent de opinie majoritar poate influenta puternic votul populatiei, ii poate descuraja pe cei dezamagiti de prea multe ori sau ii poate directiona pe cei nehotarati sau tematori de bratul lung al Puterii. Fiindca, desi pare greu de crezut, exista inca oameni care sunt convinsi ca Puterea stie ce votezi in cabina aia, ca „Ei“ te urmaresc mai dihai ca Big Brother.
Daca insa vi se pare ciudat ca nu s-a iscat nici un fel de scandal, ca nimeni n-a anchetat-o pe functionara respectiva, nu a urmarit de unde veneau „sarcinile de serviciu“ si n-a mers pe firul ierarhic pana la initiatorul sau initiatorii magariei, inseamna ca ar trebui sa emigrati, sa plecati din tara asta daca mai puteti. Cat mai puteti. Altfel va trebui sa va adaptati, fiindca lucrurile nu se schimba in sens democratic, ci dimpotriva. Si cea mai mare problema nu e asta: o gasca de profitori agresivi, ce tin cu dintii de putere, ar putea fi eliminata usor. Luati in parte, fiecare din ei nu inseamna nimic. S-a vazut atunci cand, accidental, vreunul dintre puternicii de ieri a ajuns la inchisoare, si-a pierdut functia sau a cazut in dizgratia famigliei politice: a disparut cu totul din decor, ca si cum nici n-ar fi existat.
Problema e ca o mare parte a romanilor considera astfel de presiuni ca pe ceva normal: „Au incercat si ei – daca merge, merge, daca nu, incercam cu altii!“. In mod normal un functionar de stat sau local care incearca asa ceva ar fi fost demis, seful care i-a cerut asa ceva ar fi fost demis, liderul de la partid sau de la guvern care a impus asa ceva in tara ar fi fost demis si s-ar fi deschis un sir intreg de procese. Cum ziceam, asa ar fi fost normal. Cu un bonus de cateva luni sau cativa ani de inchisoare pentru cei responsabili.
Dar acum, cand scriu asta, pana si mie mi se pare imposibil. Ma intreb doar cati cetateni asemenea doamnei despre care am povestit vor fi fost abordati la ghisee in acelasi fel. Si cati dintre ei vor fi semnat pur si simplu – de frica, dintr-un reflex conditionat de supunere implantat in anii mizerabili traiti in Romania sau pur si simplu din prudenta, ca sa nu se lege la cap. Fiindca asta e Romania profunda: cea in care oamenii puterii ne pretind obolul doar ca sa primim ceea ce ni se cuvine, iar noi, cei de jos, plecam fruntea si ne supunem seniorului pe a carui mosie ne ducem zilele. Noi, supusii lor. Atata vreme cat cetatenii vad aici ceva normal si nu se revolta, Romania o sa fie la fel de saraca, de corupta si de frustrata ca si acum. Ca si ieri. Ca intotdeauna.