Privind retrospectiv, intr-un moment in care, cel putin in Germania, lumea rememoreaza caderea Zidului Berlinului cu 25 de ani in urma, prezenta la Kronberg, saptamana trecuta, a nu mai putin de 113 tineri violoncelisti, intre 15 si 26 de ani, veniti din 35 de tari – multi dintre ei din fostele republici sovietice si Europa centrala si rasariteana – capata o culoare si o semnificatie speciala. Dincolo de cursuri, de profesorii mai mult sau mai putin severi, dar mai toti cu vadite sentimente „parintesti“ fata de copiii din fata lor, ceea ce mi s-a parut frapant a fost camaraderia vadita legata de acesti tineri din bransa violoncelului ce strabat lumea dintr-un capat in altul fara vreo opreliste de ordin politic.
Kronberg a devenit cumva inima – cea europeana, cu siguranta – a violoncelistilor. Oricat de firesc ar parea astazi, nimeni nu-si imagina cu 25 de ani in urma ca o tanara de 16 ani, venita de la Tbilisi, ar putea castiga o bursa de studii in valoare de zece mii de euro, pe timp de doi ani, dupa o saptamana de cursuri de maiestrie. Sau ca premiul acordat de Landgraful de Hessen ar putea reveni altui tanar, aparut peste noapte de la… Gdansk. Am amintit doi dintre premiantii de anul acesta, georgiana Lizi Ramishvili si polonezul Maciej Kulakowski. Daca cel din urma nu mi s-a parut convingator in Sonata de violoncel a lui Sostakovici, cantata in concertul final al cursurilor de la Kronberg, cineva mi-a amintit o alta particularitate a Academiei de aici.
Profesorilor care dau masterclass-urile (si propun si decid apoi ca juriu premiantii) li se cere sa acorde distinctiile nu celor mai buni dintre muzicieni, ci acelora, numarati pe degete, in care vad un potential artistic de exceptie, ce merita incurajat pentru dezvoltarea unei personalitati muzicale deosebite. Este ce s-a petrecut in urma cu doi ani in cazul romanului nostru Andrei Ionita, atunci in varsta de 18 ani sau, anterior, in 2010, cu rusoaica Anastasia Kobekina, care a castigat bursa de studii pe doi ani „Boris Pergamenschikov“. Andrei este pe cale sa confirme sperantele puse in el, cum o sugereaza premiile castigate intre timp la concursurile internationale de la Erevan (Aram Haciaturian), de la München (ARD) si calificarea in finala competitiei „Marele Premiu Emanuel Feuermann“, ce va avea loc la Berlin, la mijlocul lui noiembrie. Sustinuta de cei de la Academia Kronberg, Anastasia poate fi ascultata acum pe un CD de debut, Focus Cello, lansat luna aceasta, impreuna cu alti trei tineri de mare talent, Pablo Ferrandez, Benedict Kloeckner si Edgar Moreau. Discul apare in seria „Profil“ a casei germane Hänssler. La aceeasi casa, sub egida Academiei au mai aparut discuri cu László Fenyö, azi profesor, si Claudio Bohorquez. Tot sub egida Academiei Kronberg, din arhivele proprii audio si vizuale, au fost publicate o serie de DVD-uri remarcabile, ce pot fi comandate pe site-ul internet, si care ilustreaza clasele de maiestrie si arta pedagogilor violoncelului ce s-au succedat la Kronberg in ultimii 20 de ani: Mstislav Rostropovici, Boris Pergamenschikov, Bernard Greenhouse, Janos Starker.
Kronberg este asemenea unei platforme de lansare a navelor spatiale pe care, celor ce aspira sa devina mari violoncelisti, li se fixeaza si ajusteaza cu maxima grija si severitate fiecare element al personalitatii in dezvoltare. Iti trebuie insa un sentiment real de umilinta si perseverenta indarjita in munca pentru a rezista competitiei acerbe si a asimila ceea ce ti se transmite (la clasele de maiestrie au participat activ, cantand si primind indrumarile profesorilor, 51 din cei 113 tineri violoncelisti). Intr-o lume a mondializarii, inclusiv in muzica, cu partile ei pozitive si negative – intre altele, o uniformizare a expresivitatii, concomitent cu disparitia unei trairi si a unui sunet individualizat –, putini sunt cei ce se transforma in mari artisti.
In sfarsit, Kronberg este si o bursa de informatii despre lumea muzicala si acolo am aflat, de exemplu, ca gratie premiului Pierre Fournier, Chiara Enderle, o tanara violoncelista de clasa, originara din Elvetia, va debuta luna aceasta pe scena de la Wigmore Hall, la Londra, sala mitica pentru muzica de camera. Si tot la Kronberg am auzit comentarii nu tocmai favorabile despre Concursul „George Enescu“, la categoria violoncel, a carui mutare anul acesta a fost nefericita, pentru a nu spune prost gandita, dat fiind ca in aceeasi perioada s-au desfasurat alte competitii similare, incepand cu ARD-ul si terminand cu Concursul Pablo Casals de la Budapesta, mai atractive pentru elita tinerilor violoncelisti. In plus, ciudatenie, Concursul „George Enescu“ de anul acesta nu figureaza pe site-ul Federatiei Mondiale a Concursurilor Internationale de Muzica cu sediul la Geneva si, la ora scrierii acestui articol, nu exista nici o informatie despre editiile mai vechi de la Bucuresti…
Legenda foto 1: „Indicatii rutiere” pentru studenti si profesori la Kronberg
Legenda foto 2: Andrei Ionita in concertul final de la Kronberg
Legenda foto 3: Tinerele stele ale Kronbergului pe noul CD ce apare luna aceasta
Legenda foto 4: Cvartetul Michelangelo in concert (cu Mihaela Martin si Frans Helmerson)