Forma de scriere subiectiva, articolul acesta e o usa deschisa spre partea nevazuta a unui eveniment care in 2014 a ajuns la editia a VII-a, numara 8 zile, reuneste 24 de companii din 15 tari, implica peste 300 de oameni. Tema editiei: „Noi realitati teatrale“. De ce? Publicul fidelizat merita formule mai neobisnuite de teatru (teatru documentar, teatru verbatim, educational, teatru coregrafic, teatru-imagine, multimedia, teatru acustic, teatru pe apa, teatru-dans, teatru de obiecte, animatie, teatru ambiental, spectacole-lectura, dans, film, lansari de carte, conferinte). Un jurnalist m-a intrebat ce n-as rata pentru nimic in lume daca as fi spectator? N-as rata niciunul dintre punctele programului! Programul are de toate, pentru toate preferintele si interesele estetice.
Pentru curiosi, cum arata o zi pre-festival: 6.30 – trezirea. Mic dejun. 8.00 – birou: computer, verificare emailuri, raspunsuri. E prea devreme pentru telefoane. Secventa aceasta incepe de la 10.00 – telefoane, adrese, invitati, parteneri. O noua runda de emailuri. Discutii in echipa de organizare. Master plan, apoi detalii. Multe detalii. 14.00 – spre casa, shopping mancare. „Ce mancam azi, Oltita?“ Improvizam. Mancare rece, din nou. Doar e FITPT! 16:00 – din nou la ordinator. Alte emailuri, Facebook, telefoane. Am nevoie de o pauza. Pentru ochi. Si ca sa nu-mi prajesc neuronii. Butonez televizorul, canalele curg, nu vad, de fapt, nimic. O forma ciudata de relaxare. Imi amintesc ca mai trebuie sa fac ceva. Inapoi la calculator. Ca sa nu uit, imi fac liste cu lucruri de facut si ordinea prioritatilor. Apoi, liste la liste. Remindere! Ca sa fiu sigura ca nu mai revin la computer, il inchid.
Zi de Festival: 8:00-24:00 – Festival. Sandwich-uri, fructe, carbohidrati cu eliberare lenta, ciocolata negra, suplimente alimentare, ceai verde. Cafea nu mai beau de la editia a IV-a. Accesorii obligatorii: stickuri de memorie (5 bucati, pentru backups), hard disk mobil, stick internet mobil, doua telefoane mobile. Toata informatia la purtator. Mobilele suna in acelasi timp. Slava Domnului, nu si fixul. Fixul, un pic mai tarziu. Lume multa, buna. Nu apuc sa vorbesc decat pe fuga cu invitatii.
Zi post-festival: somn, mult somn. (Re)animare. Evaluarea editiei. Multumiri colaboratorilor. Participare la Festivalul Fest(in) pe bulevard, Teatrul Nottara Bucuresti; apoi la Festivalul National de Teatru. Cea mai mare satisfactie sa fii doar invitat, nu organizator! Sa privesti la agitatia altora.
Orice manifestare festivaliera inseamna oboseala, satisfactii, stres, reusite, indoieli, gandul obsesiv ca trebuie sa fie totul foarte bine. Dar in clocotul acesta care se intensifica pe masura ce s-a apropiat data de 5 octombrie e, in primul rand, satisfactia ca reusesti sa impartasesti cu ceilalti ceva din ceea ce stii, din ce te pricepi sa faci, din ce ai vazut. Iar asta iti da puterea de-a continua.
Sunt, ca intotdeauna si peste tot, zile mai bune si zile mai proaste. La capatul uneia din categoria celor din urma, am postat pe Facebook un mesaj care i-a pus pe ganduri pe multi dintre colaboratori si amici: „E minunat, nu-i asa?, cand cineva cu care ai vorbit din timp, ai subliniat cat de important e deadline-ul, care te-a asigurat ca totul va fi spectaculos si gata la timp, te lasa balta cu cateva zile inainte de termenul stabilit. Si nici nu-ti spune ca nu mai vrea, nu mai poate, s-a razgandit, te lasa sa-ti dai seama singur! Descurca-te, Oltita!“. Vizam pe cineva anume care ma incurcase rau intr-o privinta importanta. Dar, iata, erau mai multi carora li se potrivea. Si, foarte important, carora le pasa! „La mine te refereai?“ „Are legatura cu mine?“, ma intrebau in mesaje private? „Te-ai suparat? Nu a fost cu intentie!“ „Ar trebui sa ma ingrijorez?“
Dar sunt si multe gesturi, urari de prietenie si sprijin, unele complet neasteptate, din partea unor necunoscuti. Multe mesaje de incurajare referitoare la perseverenta, la capacitatea de munca – „Doamne, cand reusesti sa faci atatea?“, „Chiar vine compania Phillippe Genty? Oamenii nici nu stiu ce le aduci!“. Asta-i unul din scopuri, sa afle, sa descopere ce e nou in lumea teatrala! „Wow, teatru pe apa!? Ce idee!“ „Cum, chiar vine Putin la FITPT?“ E doar evocat intr-un spectacol care se joaca intr-un cort militar! Multe exclusivitati nationale, evenimente in premiera, care sa seduca. Mozart Steps al lui Gigi Caciuleanu i-a vrajit deja pe toti.
Anul acesta, la capitolul „neobisnuite“, locul intai il ocupa o intamplare a companiei Hand to Mouth Theatre din Marea Britanie. Pentru a-si degaja bagajele de greutatea suplimentara, au decis sa expedieze prin posta dispozitivul de facut zapada utilizat in spectacol. Royal Mail a considerat suspect coletul si l-a distrus! Informandu-i ulterior pe posesori de procedura, altfel perfect legala, aplicata. Precautii antiteroriste!
O invitata din Timisoara, insarcinata, dar foarte legata de evenimentul nostru, tinea cu tot dinadinsul sa participe si la aceasta editie. Infrastructura romaneasca nu i-a permis. O calatorie de 18 ore cu trenul ori de vreo 10 cu masina este exclusa pentru starea ei. Decisa sa gaseasca o solutie, in conditii financiare rezonabile, cauta variante de zbor: cel mai rentabil era Timisoara-Roma-Iasi sau Timisoara-Viena-Iasi. Sub costul Timisoara-Bucuresti-Iasi. Si retur.
Ehei, dar FITPT imi aduce si beneficii inimaginabile! La magazinul alimentar din cartierul meu, ultima reduta care rezista eroic in fata concurentei supermarketurilor din zona, am devenit o mica vedeta: „Sunteti doamna cu festivalul!“. Vanzatoarea, foarte amabila si prietenoasa, ma prezinta si celorlalti clienti. Eu rosesc de fiecare data. Imi spune si „Suntem mandri ca ati cumparat de la noi!“. Voi continuia sa cumpar de-acolo. Si uite asa, FITPT sustine economia locala!