Mihail Afanasievici i-a oferit inelul Elenei Sergheevna, ca un fel de legamint tainic si vrajitoresc. Elena a acceptat, la rindu-i, darul ca o vrajitoare profesionista: il purta numai in noptile cu luna plina. Intr-una din aceste nopti l-a si pierdut, dar l-a regasit a doua zi, sticlind pe fundul unei baltoace lasata de ploaie. Se pare ca inelul a disparut din nou, prin 1950, la zece ani de la moartea lui Mihail Afanasievici, si ca nu a mai fost regasit niciodata. Pe patul de moarte (in 1970), Elena Sergheevna nu si-a dorit altceva decit sa mai poarte o singura data inelul cu pricina, insa dorinta ei nu a fost implinita, intrucit nu era cum. Gurile rele spun ca Stalin insusi, aflind de inelul cu pricina si de faptul ca fusese achizitionat de Bulgakov (un scriitor care il intrigase pe mustaciosul tigru Stalin in asemenea masura incit dictatorul adora sa il terorizeze printr-o spaima si, in acelasi timp, printr-o fascinatie insidioasa pe care o exercita asupra lui Mihail Afanasievici) ar fi facut in asa fel incit inelul sa fie sustras de la Elena Sergheevna. Gurile bune spun ca rudele batrinei contese ar fi fost cele care au facut ca inelul sa se intoarca la familia de drept. Alte guri spun ca duhul lui Rasputin ar fi facut ca inelul sa fie pierdut o data pentru totdeauna. In ce ma priveste, pot sa spun doar ca am visat, in 2005, acest inel (pe cind ma aflam la Moscova tocmai in cautarea personajelor din Maestrul si Margarita): iar visul meu arata ca inelul i-a fost daruit lui Mihail Afanasievici de catre… Woland. Nu am indraznit pina acum sa povestesc cuiva acest vis. Enfin, mai circula inca o legenda: aceea ca inelul se gaseste ingropat in partea stinga a pietrei de la mormintul Maestrului Bulgakov si Margaritei sale Elena, din cimitirul Novodevicie.
