Faima noastra a ajuns insa demult si pe alte meleaguri. Anul trecut, in Muntenegru, un alt sofer roman, de data asta cu un autobuz incarcat cu turisti, s-a prabusit intr-o prapastie. Au murit optsprezece oameni, doar ca de data asta romani de-ai nostri. Afacere interna, cum ar veni.
In Ungaria suntem cunoscuti de mult. Aproape ca nu trece anotimp fara vreun accident grav provocat de un sofer roman, cu trei-patru-cinci morti. Microbuze, masini de familie – accidentam de toate. Stam bine si in Italia, in Germania, in Spania. O cautare pe Google cu cuvintele „sofer roman accident“ il poarta pe curios prin toata Europa. Si nu i-am pus la socoteala pe mortii din accidentele romanesti – afaceri interne, cum ziceam –, care ne plaseaza pe un loc fruntas in Europa nesabuintei la volan. Cu stivele de morti pe care le lasa in urma, soferul roman generic isi merita supranumele pe care l-am pus in titlu: Indoliatorul.
De vina nu e vreo inabilitate genetica a romanilor de a manevra masinile. Si nici vreun deficit de exigenta la examenul auto. Un sofer din tara masinilor, Statele Unite, e mult mai prost pregatit decat unul din Romania in momentul in care obtine carnetul de conducere. Acolo nu exista scoala de soferi obligatorie. Examenul teoretic consta intr-un test cu intrebari simple dintr-o brosurica pe care o citesti in doua ore. Examenul practic e extrem de usor, cu cerinte minimale, intr-un trafic foarte previzibil. Nici un stres, nici o spaima: in doua-trei ore poti obtine carnetul auto. Dupa aceea n-ai decat sa-ti conduci masina pe unde vrei. Doar sa respecti legea. Atat. Dar s-o respecti. Asta inseamna ca daca depasesti viteza legala, esti amendat, daca treci pe rosu, esti amendat si ti se suspenda carnetul, daca parchezi aiurea, ti se ridica masina si platesti cateva sute de dolari pentru ea – iar daca omori pe cineva cu masina din vina ta, nu prea ai cum sa scapi de inchisoare.
Ei bine, aici cred ca e marea noastra problema. Soferii romani sunt ingrozitor de prosti – citeste „nesabuiti“ – si de periculosi nu pentru ca n-ar sti sa conduca, ci pentru ca isi conduc masinile printr-o tara cu reguli extrem de elastice. Legile se scriu dur si se aplica relaxat sau deloc – si de multe ori duritatea legii depinde de greutatea sociala a soferului. Aici nimeni nu-si bate capul cu micile infractiuni, asa ca oricine poate sa intinda coarda ilegalitatii. De aceea vedem masini parcate pana in zidul caselor, blocand trotuarele: a devenit ceva prea obisnuit ca sa mai para ilegal. La fel, depasirea vitezei maxime admise e o banalitate. Ati vazut vreodata un sofer care se cearta cu politia cand e tras pe dreapta? De ce sa fie amendat tocmai el? Doar toata lumea face asta (orice ar fi)! Ce, el e mai fraier? Si omul are dreptate: toata lumea face asta – adica incalca legea. Intr-o zi am urmarit la fiecare intersectie cu semafor la care ajungeam cate masini trec pe primele secunde de rosu: cel putin una-doua de fiecare data. Am vazut si cum se evita la mustata accidentele atunci cand o masina intra in intersectie pe rosu, iar alta porneste mai devreme din stanga sau dreapta, tot pe rosu. (Doar ca uneori accidentele nu se evita, ci se fac. Am vazut si asa ceva.)
In general soferul roman e obisnuit sa incalce reguli si legi mai mici, asa, cat sa nu bata la ochi prea tare. Si, cu cat scapa mai des, cu atat mai indraznet devine. Mai incalca o lege, ca merge si asa, mai trece pe rosu o data si inca o data… si ii merge, fiindca suntem in Romania, unde e mai simplu sa incalci legea decat sa o respecti. Unii mai si mor, e drept, dar omoara si cativa nevinovati. Caci in Romania supravietuirea nu e asigurata de respectarea legii, ci de rezistenta cochiliei pe care o conduce soferul. Sa ai masina tare e ca si cum ai avea legea de partea ta.
Dar din cand in cand soferii astia ies din tara si ajung in tari unde, de bine, de rau, se mai respecta legile sau – ca in Grecia – se incalca altfel decat in Romania. Scosi din mediul lor familiar, unde mai toti se comporta la fel, sunt ca niste gaini bete in mijlocul unui card de rate disciplinate. Si fac prapad.
De fapt e absolut logic: o societate in care regula de baza e incalcarea regulilor nu poate naste decat haos. Iar haosul asta se reflecta peste tot: in analfabetismul elevilor de liceu, in mizeria spitalelor, in jegul moral al legiuitorilor si, printre altele, in inconstienta cretina a soferului roman – Indoliatorul.