„Nimic nu e atat de variat si de predispus la atatea vicisitudini decat viata unui vizitiu de trasura; ba platit generos de nasul unui copil pe care il conduc la biserica, ba prins de un elegant care, dupa ce m-a facut sa alerg prin cartiere opuse, ma opreste la intrarea intr-un pasaj; blestemand vremea frumoasa, rugandu-ma sa ploua, sufland ca sa-mi incalzesc degetele sau doborat de caldura, astazi cu ditamai buchetul de cununie la butoniera, maine urmand la pas un cortegiu funerar, conducand din cabaret in cabaret senatori cu palaria impodobita de pene, care canta din toti plamanii, in orice stare s-ar afla, sau arlechini tristi sau precupete grosolane care, de la inaltimea trasurii mele, fac trecatorii sa roseasca; ducand spre casa Domnului persoane grave si pioase, sau la bal cinci ori sase ametiti care trebuie sa puna toti bani ca sa-mi plateasca pentru cursa; avand de-a face cu buna si reaua companie, si prieten cu toata lumea, in afara de jandarmi, cu care ma cert la toate sarbatorile publice, si frecvent in fiecare seara la iesirea de la spectacol, avand in vedere ca micii nobilimi nu ii este permis sa se urce in trasura decat dupa ce marea nobilime a ajuns deja acasa; iata cum se desfasoara existenta mea pe strazile din Paris. (…)
Vanitatea a fost pentru mine lucrul cel mai amuzant. In cazul celor mari, atatea prejudecati ii scuza! Dar, la cei mici, isi pastreaza intreg ridicolul, care da nastere dorintei de a straluci cu insuficienta de mijloace si felul de-a fi al originalilor. Vin de la Longchamp, unde dusesem un mic burgez, pe sotia, sora lui si cele trei fete. Hazardul ne-a pus multa vreme in urma stralucitorului echipaj al unui ambasador. Spectatorii ne-au umplut de huiduieli, in ciuda placutei cu care imi acoperisem ecusonul. Am avut malitiozitatea de a-i incuraja cu gestul si vorba: Fluierati, prietenii mei: ridicolul e prada buna la francezi.“
(Joseph Marie-Pain, Nouveaux tableaux de Paris ou observations sur les moeurs et usages des parisiens au commencement du XIXe siècle/ Noi tablouri din Paris sau observatii asupra moravurilor si obiceiurilor parizienilor la inceputul secolului 19, 1828)