Daca astea sunt alternativele pe care le ofera noua generatie, daca astia sunt „lupii tineri“ care vor prelua incet-incet puterea, atunci – o scriu plin de fiere – stana de oi costelive pe care o vor controla va fi orice, doar un stat democratic nu. Si nu pentru ca noua generatie de politicieni ar vrea neaparat sa instaureze o dictatura. In opinia mea, abilitatile lor politice (si intelectuale) nu le sunt suficiente nici macar pentru asa ceva – nu astazi, nu fara sprijinul unei noi Uniuni Sovietice, nu prin propriile puteri.
Nu asta e problema. Problema e ca politicienii care se ridica azi, dornici sa controleze o tara apatica si tot mai imbatranita, habar n-au ce administreaza, legifereaza si guverneaza. Distanta dintre ei si cetateanul de rand a crescut atat de mult, incat nici nu il mai vad. Habar n-au ce guverneaza. Habar n-au ce administreaza. Isi imagineaza o gloata de mujici, de care se apropie rar, cu o usoara greata tematoare (poate au virusi, microbi, bube), atenti sa nu se manjeasca pe pantofi. Universul lor e despartit printr-un perete inalt, ce-i izoleaza aproape complet de Romania reala.
O dovedeste foarte bine declaratia prim-ministrului (a prim-ministrului!) Victor Ponta, care, vorbind despre manualele digitale ce vor fi introduse in scolile romanesti, a explicat cu convingere ca el nu crede sa mai existe in Romania vreun copil de clasa intai care sa nu aiba internet acasa. Chiar asa! Desigur, Domnia Sa a vazut doar copiii colegilor sai din elita de partid, care – sunt convins – au si tablete, si smartphone, si internet cu teava larga. Doar ca domnul Ponta conduce o tara in care exista si sate neelectrificate, scoli fara curent, scoli care se incalzesc cu lemne atunci cand au, scoli fara toalete sau cu gauri sapate in pamant, unde se mai intampla sa se inece cate un elev in cacat. E o distanta foarte mare de la copiii pe care ii stie domnul prim-ministru, care sunt dusi la scoala cu masina si isi suna parintii in pauze de pe telefonul mobil, si copiii mult mai numerosi pentru care pana si salamul e o aparitie exotica, darmite tableta si internetul.
Dar politicienii tineri stiu tot mai putine despre asta. Ei sunt crescuti in rezervatia de partid si cand circula prin tara, o fac in acvariul de sticla fumurie al limuzinelor de serviciu sau de partid. Sunt din ce in ce mai rupti de o lume pe care s-ar presupune ca o cunosc, de vreme ce o conduc. Ce-i drept, e si vina batranilor care i-au crescut pe tinerii tutari de ieri, liderii de azi. I-au ferit de realitatea cruda, i-au cocolosit si le-au creat conditii de trai la care n-ar visa nici un senator de drept american, cerandu-le doar atat: sa le fie fideli lor si partidului. Nu tarii – ce-i aia tara? Nu, partidului si parintilor lor spirituali. Restul e gargara, vorba unui Shakespeare reciclat in activist de partid.
Mi-aduc aminte ca acum multi ani cineva, nu mai stiu cine, a provocat un grup de parlamentari sa incerce sa traiasca o luna cu salariul minim pe economie. Pentru majoritatea alesilor neamului a fost o incercare similara cu supravietuirea in jungla sau pe o insula pustie, cu un cutit bont si o pereche de chiloti. Liderii nostri politici au renuntat rand pe rand la aceasta incercare oribila, care pentru sute de mii de romani inseamna viata normala. Daca imi amintesc bine, singura care a mers pana la capat (sau a cedat ultima) a fost doamna Mona Musca. Probabil ca de aceea a fost eliminata cu atata duritate din viata politica: parea prea dispusa sa se identifice cu mujicii, cu populimea.
Stiu, a fost acuzata de colaborare cu Securitatea, dar statutul de informator nu i-a impiedicat pe altii – pe Dan Voiculescu, Sorin Rosca Stanescu sau Ioan Ghise – sa ramana in gratiile partidelor lor. Dar adevarul e ca nu se potrivea acolo. Lupii tineri se potrivesc perfect. Intre ei si Romania reala e o prapastie tot mai mare. Asta e marea ruptura a Romaniei. Liderii tarii guverneaza o Romanie fictionala, traind intr-o enclava prospera de care se bucura din plin si careia i se spune „cercul Puterii“. Mujicii se uita din cand in cand pe ferestre. Se mira cat de frumoase sunt toaletele doamnelor si costumele domnilor carora le platesc ei birul. Si aud din cand in cand, de la vreunul umblat pe la oras, ca pe lume exista smartphone-uri, tablete, democratie, egalitate, justitie si multe alte minunatii.