„Prezenta dumneavoastra intr-un numar atat de mare arata de fapt cat de asteptat era un nou roman al lui Dan Lungu, prins in ultimii doi ani cu diverse treburi manageriale, administrative. Iar acest volum, desi e aparut de doar cateva saptamani, se bucura de un mare succes de vanzari, dar si de critica literara“, a deschis George Onofrei intalnirea, invitandu-i pe cei prezenti alaturi de autor sa ia cuvantul.
Irina Schrotter, partener oficial al ultimului volum semnat de Dan Lungu, dupa ce in trecut a participat si la campania de promovare a cartii In Iad toate becurile sunt arse, a vorbit despre drama pe care o traiesc familiile in care mama e fortata sa plece intr-o tara straina sa lucreze pentru a-i sustine pe cei de acasa, tema centrala a romanului Fetita care se juca de-a Dumnezeu. „Cartea asta m-a bulversat, pentru mine a insemnat istoria de azi. Sunt emotionata pentru ca in fabricile mele lucreaza o mie de femei si foarte putini barbati, multe dintre ele au ales sa plece si si-au lasat copiii aici. Unul dintre personajele din aceasta carte a plecat dintr-o fabrica de confectii si, in clipa in care a primit primul salariu in Italia, a plans pentru ca si-a dat seama cat de putini bani castiga femeile aici si cat de mult ar putea castiga acolo, ce diferenta mare este intre sansele pe care le au acolo si cele pe care le avem aici“, a spus creatoarea de moda. Ea a adaugat ca Dan Lungu reuseste sa faca multe cu ultima sa carte, pe care ar trebui s-o citeasca in primul rand politicienii, ca sa inteleaga cum au reusit sa nenoroceasca tara. Irina Schrotter a mai recunoscut ca Fetita care se juca de-a Dumnezeu este o carte pe care a citit-o foarte greu, insa a recomandat-o celor din public: „trebuie sa stiti care e realitatea vietii de astazi, trebuie sa va ganditi cui s-o faceti cadou, pentru ca veti opri foarte multe familii de la nenorocire“. Creatoarea de moda a adaugat ca spera ca la un moment dat sa vada povestea romanului ecranizata.
Din punctul de vedere al criticului literar Doris Mironescu, volumul lui Dan Lungu nu este doar o fotografie a unei situatii devastatoare, ci un extras, un concentrat din aceasta suferinta, unul realizat cu atata pricepere, arta si abilitate tehnica incat cititorul poate sa se regaseasca acolo. Doris Mironescu a recunoscut ca, fiind o carte foarte bine scrisa, Fetita care se juca de-a Dumnezeu a devenit preferata sa dintre volumele lui Dan Lungu si a recomandat-o mai ales studentilor la Litere, pentru ca „vor avea ce sa gaseasca intr-insa“. „De altfel, literatura lui Dan Lungu este de ceva vreme materie de studiu in universitatile romanesti si occidentale cand vine vorba de literatura contemporana, de subiecte ale tranzitiei, de imagini ale societatii postcomuniste, asa cum arata ea azi“, a spus criticul literar. Acesta a vorbit si despre dimensiunea metatextuala inteligenta, meditatia despre poveste si faptul ca povestile au un sfarsit, in timp ce istoria nu, ridicandu-se problema dreptului pe care il are povestitorul sa puna capat undeva si sa spuna „aici se termina povestea“. „Si acest lucru, pe langa celelalte calitati, face din romanul lui Dan Lungu, cred sincer, una dintre realizarile cele mai importante din domeniul acesta. Se invata aici lucruri multe despre lumea de azi si despre literatura de azi“, a argumentat Doris Mironescu.
Pusa Darie: „Textul lui Dan Lungu m-a durut si m-a emotionat“
Actrita Pusa Darie, care a jucat si rolul babei comuniste in piesa de teatru regizata si scrisa de Lucian Dan Teodorovici dupa romanul Sunt o baba comunista!, a recunoscut ca, desi e „tabacita, obisnuita cu durerea“, ultima carte a lui Dan Lungu a durut-o cum nu o doare de obicei un text si a emotionat-o cum nu o emotioneaza nici macar o premiera. Inainte sa citeasca cateva fragmente din carte, actrita i-a multumit scriitorului ca i-a oferit acum ocazia ca de la baba comunista sa ajunga o fetita scumpa care se joaca de-a Dumnezeu.
„Se trezi dis-de-dimineata si lesinata de somn o vreme merse cu ochii inchisi prin casa pur si simplu. Nu-si amintea pe unde o purtasera picioarele. Statuse cu mama pana tarziu sa-si faca tema la caligrafie si peste noapte visase varfuri de umbrela. Se culcase obosita ca un spalator de vase si nici macar nu mai stia cand isi imbracase pijamalele cu capul de vacuta, de parca facea reclama la branza topita, si nici cum ajunsese in pat.
Dan Lungu i-a multumit criticului literar Doris Mironescu pentru lectura atenta, marturisind ca a strecurat cateva lucruri in carte pe care nu credea ca o sa le observe cineva, „cand-colo Doris le-a vazut din prima pe toate“ si a spus ca, in ce priveste granita dintre fictiune si realitate despre care il intrebase Irina Schrotter, „lucrurile sunt foarte amestecate“. Scriitorul a povestit ca si-a propus cu ani in urma sa exploreze zona copilariei si a limbajului copiilor, primul capitol fiind scris chiar acum patru sau cinci ani. „E o meserie foarte grea pentru un romancier sa intre in mintea copiilor, sa dea in mintea lor“, a spus autorul, care a mai incercat si in scrieri anterioare, in cateva proze scurte, sa prinda „naivitatile, spontaneitatea si inteligenta extraordinara a copiilor de a rasturna situatii“. „Provocarea asta a fost, sa scriu o carte prin care viziunea copilului sa se vada cat mai aproape de prospetimea ingenua a lui“, a adaugat Dan Lungu. Intrebat din public in privinta stilului, acesta a spus ca, in linii mari, poate fi incadrat intr-un roman psihologic, „desi nu-i numai asta“, recunoscand ca si-a propus sa exploreze o lume si un limbaj, iar constructia sa ii ajute subiectul, fara sa faca clasificari dinainte, lasandu-i pe critici si pe cititori sa judece.