Pastila sa, intitulata dupa Monty Phyton, sugera ca miza principalei „probe sportive“ era atunci daca „primul ministru din Colentina il va trage de urechi pe iepurasul Basescu“ sau daca „marinarul de la Primarie il va lipi de toti peretii pe Nastase?“. Intre timp, de toti peretii este lipit, afis, urmasul lui Nastase, Victor Ponta, si te intrebi daca in Romania anului 2014 s-a modificat ceva fundamental, daca nu cumva tot propaganda bate toba, in detrimentul… culturii. „Circul nostru cel de toate zilele“ continua, nu si rubrica lui Teodorovici, ce dadea atata culoare ziarului…
Acum zece ani, in acelasi prim numar al „Suplimentului“, atrageam atentia la capitolul culturii muzicale, cat de in urma eram, pe planul strategiilor de cercetare, cu actualizarea informatiei si punerea in valoare a unor mari personalitati romane. Ma refeream la Sergiu Celibidache, ce-mi era drag cu predilectie fiindca ma apropiasem de el la München in primii ani ai exilului si ii cunosteam visul de a scoate in fata Romania, pe plan cultural, printre natiunile europene. Nu s-a miscat nimic din 2004 pana astazi, in ce-l priveste, nu a fost publicata nici o cercetare stiintifica, monografica despre el, tot asa cum pentru George Enescu sinteza de baza ramane cea – azi bine depasita – aparuta in 1971.
Cat de actuale raman consideratiile lui Alexandru Calinescu, din acelasi prim numar al „Suplimentului“! „Problema e ca la noi s-a impus […] o mentalitate de asistati, proprie celor care, din frica, din rutina, din lene sau pur si simplu din cauza ca au un handicap, asteapta totul de la statul-parinte. […] Este evident ca, prin «finantari» si «subventii», regimul post-decembrist a incercat (si in multe randuri a reusit) subordonarea intelectualilor si a artistilor. Acestia, la randul lor, au reactionat prost… si au intrat in criza de identitate. […] Singura varianta de a ne apropria de normalitate este de a avea o lege a sponsorizarii, o lume a afacerilor vie si dinamica, un interes real din partea statului de a proteja acele zone (bibliotecile, teatrele nationale, marile orchestre simfonice, monumentele arhitecturale etc.) care nu se pot […] autofinanta si care sunt zone vitale pentru cultura romaneasca.“
Am incercat si eu sa o spun, in nenumarate randuri, si in primul rand declansand campania pentru a impiedica daramarea singurei case batranesti a lui George Enescu pastrata in situ, cea de la Mihaileni, Botosani. Daca feedback-ul primit de la muzicienii din Romania a fost si continua sa fie dezamagitor, campania initiata de „Suplimentul de cultura“ si-a atins scopul, gratie recentei interventii decisive a arhitectului Serban Sturdza si a echipei sale. Casa lui Enescu este salvata! Fie si simbolic, se poate spune ca, gratie inclusiv saptamanalului nostru, Romania culturala „nu piere“. Iar cultura este mai mult decat un „supliment“ nutritiv…
Cu salutari lui George Onofrei si secretarilor sai succesivi de redactie, Victor, Florin si Anca de care ma leaga un deceniu… ziaristic.