Ar fi insa gresit sa se creada ca asta se datoreaza simplului fapt ca SdC este ultima publicatie la care am lucrat inainte de a parasi presa scrisa pentru o alta industrie. Nu, SdC mi s-a lipit de suflet din alte motive. Pe de o parte, am avut o experienta anterioara de vreo 15 ani in presa cotidiana si mutarea la un saptamanal cultural a avut darul de a-mi retrezi apetitul pentru… presa. Asta e, aici mi-am gasit locul. Altfel n-as fi stat atat de mult, in fond nepermis de mult pentru oricine isi doreste o oarecare dinamica profesionala. Cu siguranta, a contat mai ales faptul ca am avut de-a face cu o publicatie culturala cu finantare privata, nu de la stat – si aduc prin asta un mic omagiu Editurii Polirom, pentru incapatanarea cu care crede in presa culturala privata si cheltuie in sensul asta. Pe de alta parte, SdC mi-a prilejuit intalnirea unor oameni minunati. Numai simpla lor insirare ar depasi cele 2.500 de semne rezervate acestui text. Asa se face ca, doar pentru atat, apasarea pe ficat citata anterior a devenit un pret satisfacator.
Sa ma explic: de proximitatea puternicilor zilei te saturi foarte repede atunci cand lucrezi la un cotidian, si motivul este evident: acestia nu doar ca sunt pasageri, dar, in marea lor majoritate, sunt inconsistenti de-a dreptul. In schimb, de indata ce treci in presa culturala descoperi ca personalitatile pe care le pui pe prima pagina chiar au substanta. Sigur, o parte dintre acestea pot manifesta uneori orgolii incomensurabile si au darul de a deveni nesuferite cu o mare usurinta. Dar, spre deosebire de oamenii politici, oamenii de cultura iti ofera mai des surpriza unei normalitati nesperate si a unei decente aproape uitate.
Probabil este limpede acum de ce, dupa mai bine de doua decenii de facut ziare si reviste, raman agatat de SdC. Nu, nu este nostalgia anilor in care multi dintre cunoscutii mei au crezut ca, in calitate de secretar general de redactie, eram un fel de sef peste secretare. Este doar increderea intr-un proiect frumos si nebunesc. Acesta este motivul pentru care, reconvertit la industria serviciilor IT, nu renunt la a scrie pentru „Suplimentul de cultura“.