Si daca multi jurnalisti nu au avut o cale de scapare – sau nu si-au dorit-o – pentru mine „Suplimentul de cultura“ a devenit acea insula de jurnalism de calitate, pe care am incercat sa ma urc cu toata puterea.
Niciodata nu am privit publicatiile la care am lucrat ca pe un loc de munca. Nu am spus niciodata: „Ma duc la serviciu“, cand plecam catre ziar. Pentru mine a fost tot timpul „Ma duc la redactie“, un loc unde sa-mi dezlantui pasiunea pentru investigatii, reportaje si banalele stiri. Dar acest lucru e tot mai putin valabil, in prezent, am tot mai acut sentimentul ca presa devine doar o slujba. Mai putin „Suplimentul de cultura“, care ramane locul unde ma bucur de cuvintele asezate sub forma de articole, unde ma bucur ca sunt citit, in care savurez jurnalismul.
Si nu pot decat sa-i urez insulei mele, la cei zece ani de viata, sa se transforme, cat mai curand, intr-un continent.