Nefiind vreodata atras de repezeala la care te supune un cotidian, am avut aici ocazia sa scriu cu atentia pe care-mi place s-o acord detaliilor si, cu ajutorul a cativa oameni mereu entuziasti, sa intru in lumea jurnalismului cultural. Un loc unde nu mi s-a impus vreodata o directie sau alta in abordarea textelor, cum din pacate se intampla in prea multe redactii de ziare, si unde am avut ocazia sa cunosc scriitori, fotografi, oameni de muzica si de film, tineri sau consacrati. Un loc ca o gura de aer pret de cateva pagini pe saptamana in presa preaplina de „Scandal!“, „SOC!“, „Exploziv!“ si „N-o sa-ti vina sa crezi!“, lozinci care si-au facut cu timpul locul si in titlurile ziarelor quality.
Tot datorita „Suplimentului“ am ajuns sa cunosc mai indeaproape si Festivalul International de Literatura si Traducere Iasi (FILIT), unde-am lucrat la ambele editii ca reporter al Ziarului FILIT si m-am bucurat de mult mai multe evenimente decat daca as fi frecventat festivalul ca simplu spectator. Ziarul FILIT a fost, pentru mine macar, un fel de varianta-cotidian a „Suplimentului de cultura“, iar daca festivalul s-ar desfasura pe intreaga perioada a anului, atunci acesta ar fi cotidianul la care mi-ar placea sa lucrez.
Desi ma numar printre mai tinerii colaboratori ai revistei, scriind aici doar de vreo doi ani, sper sa ne prinda impreuna si 20 de ani de „Supliment“, cu la fel de multe pagini intr-o lume in care printul se muta pe online si povesti cel putin la fel de interesante ca cele de pana acum.