Prefer ziarele tiparite, evit editiile electronice, am imbatranit, un deceniu de presa zilnica, asa cum duc eu in mainile si in inima si in mintea cu care am scris, cantareste totusi cat alte cateva decenii de meserii onorabile. Iar la Bucuresti la editiile tiparite ale „Suplimentului“ se ajungea greu, iar uneori deloc. Le gaseam, cand si cand, in unele librarii, chiar si la saptamani de la aparitie. De fiecare data eram incantat, si nu de putine ori uluit, de atemporalitatea lor. De puterea acestor texte care refuzau sa se predea zilei in care plecasera spre cititori, de incredibila lor rezistenta la timp. Asa ca m-am obisnuit asa – sa il citesc tarziu, caci nu era niciodata prea tarziu.
Apoi am legat prietesug virtual cu Alex Savitescu. Nu ne-am intalnit niciodata, vremea lui a fost mai scurta. Ne legau dragostea pentru Radu Cosasu si nu putine lecturi comune. Am inceput, in urma conversatiilor noastre online, sa vizitez tot mai des site-ul „Suplimentului“ si nici nu indrazneam sa sper ca intr-o zi imi voi lasa semnatura in paginile sale.
Pentru mine, o semnatura intr-un ziar nu e mai putin importanta decat o semnatura pe un roman sau un volum de nuvele sau pe o placheta de versuri. O semnatura e o semnatura. Fiecare rand pe care il scrii cuprinde in sine obligatia deplinei seriozitati.
Am primit in toamna aceasta invitatia de a scrie un text despre Festivalul de International Literatura si Traducere care face din Iasi unul dintre putinele miracole ale Romaniei de acum. Apoi, nu stiu de ce, mi s-a oferit o rubrica. Am primit-o, cum sa nu o primesc? Am venit dupa zece ani si tot nu cred ca e prea tarziu. Poate ca de fapt am venit la timpul cuvenit, cum se intampla uneori in viata.
De atunci, scriu in „Supliment“ partea mea de istorie, cu convingerea ca particip la o intamplare extraordinara. Am deja, in sertarul personal, articole scrise in avans – indeosebi, cronici de carti, dar si cateva instantanee din viata mea de ziarist totdeauna supus drumului, in minunata calatorie ce mi s-a dat. Sunt recunoscator. Poate chiar fericit.