impreuna cu un profesor de romana fain si o mana de colege, de-a gazeta literara. Primul numar pe care l-am pregatit din revista respectiva a ramas intr-un sertar, nu mai stiu de ce. Privind in ansamblu, chiar daca pare o comparatie nefericita, realizez cat de greu este sa tiparesti un magazin cultural in Romania. Daca pana si la liceu, cand teribilismul varstei iti da aripi, vorba aceea, nu reusesti sa scoti o publicatie culturala, ce sa mai spun de lumea „oamenilor mari“, si-asa destul de complicata. Si iata ca „Suplimentul“ s-a incapatanat sa apara in fiecare saptamana din ultimii zece ani. O performanta notabila, mai ales daca luam in considerare faptul ca este primul de acest fel de pe plaiurile romanesti. Unde mai pui ca beneficiaza de o redactie fantastica – George Onofrei, Anca Baraboi, Florin Lazarescu, Lucian Dan Teodorovici s.a.m.d. – si de niste colaboratori de prima mana – dintre care ii amintesc, asa, la intamplare, pe Bogdan Alexandru-Stanescu, Cristian Teodorescu, Radu Pavel Gheo, Florin Irimia, Luiza Vasiliu, Iulia Blaga etc., etc. Ce sa mai, voi folosi niste cuvinte mari, numai bune pentru a ne lamuri in privinta „statutului“ acestuia: „Suplimentul de cultura“ este unul dintre cele mai importante ziare culturale de la noi. Plus unul de a carui existenta aici si acum sunt foarte mandra, chiar daca nu am nici un aport.
Haideti sa fiu si putin egocentrista si sa va marturisesc ca sunt foarte incantata ca, de cateva saptamani, colaborez cu „Suplimentul de cultura“. Am sarbatorit evenimentul cum se cuvine, ceea ce le doresc si celor care se ocupa, de atatia ani, de cultivarea noastra. Se cade sa inchei cu un „La multi ani!“ prietenos si entuziast.