La fel, marele partid de stanga al Romaniei a ramas favoritul romanilor in toate rundele de alegeri parlamentare din ultimul sfert de secol. Toate astea ne-ar indreptati sa spunem ca Romania e o tara predominant de stanga, de vreme ce stanga obtine constant victoria in alegeri. Si asa si e – cu cateva nuantari. In primul rand romanii nu sunt tocmai cei mai avizati evaluatori ai doctrinelor politice si nu voteaza ideologii. Ei voteaza majoritar cu cel sau cei care dau (si nu iau) ceva concret: pensii, salarii marite, ajutoare sociale – adica tot ce poate da statul, guvernul ori parlamentul. Cand se vorbeste despre ei, se folosesc chiar si termeni mai duri, cum ar fi cel de „pomanagii“.
Doar ca lucrurile sunt, ca intotdeauna, ceva mai complicate. Am discutat cu oameni care au incercat sau mai incearca inca sa razbeasca prin forte proprii, sa se rupa de dependenta fata de stat: mici intreprinzatori, freelancer-i, profesionisti independenti. In Romania e greu sa dezvolti o afacere privata, dar e si mai greu sa te conformezi mecanismelor legale greoaie si sa faci fata nenumaratelor taxe inventate necontenit de stat. Pentru statul roman intreprinzatorii privati sunt considerati suspecti din start, cam ca micii negustori din perioada NEP-ului sovietic. Neincrederea in intreprinzatorii particulari s-a perpetuat din anii comunismului, reflectand de fapt teama aparatului statal de cetatenii ce aspira la independenta. Asa ca e mai simplu, mai usor si mai linistitor sa fii sustinut de stat si sa ramai sub tutela lui. E tipul de mentalitate perpetuata – azi, la fel ca ieri – de partidul-stat de stanga si ea domina Romania. De altfel, o statistica recenta arata si efectul acestui model: salariul mediu net al angajatilor de stat este mai mare decat al celor din mediul privat.
Asta nu inseamna ca majoritatea romanilor isi doresc sa fie „asistati“, „pomanagii“, ci ca mecanismele administrative ale statului favorizeaza o asemenea optiune. Aici vina o poarta in mare masura si partidele presupuse „de dreapta“, care, odata ajunse la putere, au ratat sistematic reformele si s-au dovedit la fel de corupte ca si guvernarile de stanga. Romanii se tem sa dea vrabia din mana (cadoul electoral, oricare ar fi el) pe cioara din gard (promisiunea unei prosperitati viitoare improbabile, cu sacrificii sigure in prezent).
Dar mai exista si alte explicatii ale votului majoritar de stanga de la noi. Una ar fi aceea ca o buna parte dintre cetatenii care in mod normal ar vota cu ceea ce numim „dreapta“ se retrag din lumea cetatii. Refuzul votului este la ei o expresie a individualismului dus la extrem, probabil potentat si de dezamagirile trecute: n-am cu cine sa votez si, oricum, societatea asta nu merita votul meu.
In fine, mai exista o categorie masiva de cetateni romani asa-zisi de dreapta, oameni cu initiativa, dornici sa duca un trai mai bun si sa reuseasca prin propriile forte, si care n-au mai suportat piedicile si haosul din Romania. Sunt cei care au emigrat, alungati de asistentialismul ineficient si paralizant din tara lor, de lipsa sanselor si de coruptia generalizata. Ei muncesc in strainatate si de obicei voteaza impotriva stangii. Din pricina asta, de ei se teme cel mai mult partidul-stat si incearca de catva timp sa-i impiedice sa voteze sau sa le mai reteze din elan. Si, ca orice stat care isi controleaza cetatenii prin legi interpretabile si un aparat birocratic slugarnic, in general reuseste.
De aceea stanga a castigat, castiga si va castiga sistematic alegerile din Romania. Intr-un mod cam grosolan, dar eficient, isi controleaza si selecteaza alegatorii cam cum isi conduc ciobanii turmele de oi: cu bata si drobul de sare. Fiindca in tarla e mai sigur decat afara, ciobanul are grija de oitele lui, iar daca le mai mulge ori le mai tunde, o face spre binele lor. Si mai ales are grija ca oile sa ramana oi, sa nu le treaca naibii prin cap vreo metamorfoza civica.