Sunt tentata sa-i iert orice lui Stephanie Zacharek pentru ca scrie mult prea bine. Ca orice film al lui Woody Allen, Magie in lumina lunii e ca dusul la bai odinioara, dar de ce ne-am astepta la altceva? Nu ne e clar ca asta e medicamentul de care are el nevoie ca sa se mentina in forma? Astea sunt baile lui. Si se duce in aceeasi statiune in care a tot fost, unde totul ramane neschimbat, de la genericul de deschidere pe fond negru, cu aceeasi maniera de a da toata distributia in timp ce banda sonora deruleaza jazz clasic (acum You Do Something to Me, de Cole Porter), cu teme luate din aceeasi familie larga si, mai recent, cu aceeasi predispozitie pentru trecut. Filmele lui Woody Allen devin tot mai nostalgice de la an la an, iar personajele parca imbatranesc si ele pentru ca nu mai vorbesc „ca si cum ar mesteca terci de ovaz“ (Stephanie Zacharek), ci slabesc haturile. Oricat de enervat ar fi Stanley/Wei Ling Soo (Colin Firth) de escrocheriile americancei medium Sophie (Emma Stone), el n-are debitul verbal si ideile obsesive ale personajelor interpretate de regizor in filmele sale mai vechi si care l-au impus ca tip de personaj.
Magie in lumina luniie un film placut, chiar daca nu unul pe care sa-l tii minte. E un popcorn movie preparat mai bine si din ingrediente mai de soi decat alt gen de filme. Darius Khondji, care a facut printre altele si imaginea lui Miezul noptii in Paris/ Midnight in Paris, revine cu lumina lui galbena, plasand veioze pe unde poate, in interioare elegante de vile din sudul Frantei unde personajele feminine imbracate in tesaturi usoare, in culori palide se preumbla parca banuind ca sunt niste spirite invocate de un medium. Buna parte din film nu faci decat sa iti clatesti ochii si sa savurezi aceasta excursie in timp (actiunea se petrece in 1928), dar, cand povestea incepe sa scartaie, vraja incepe si ea sa se destrame. Normal ca te asteptai ca Stanley sa se indragosteasca de Sophie, dar baletul pe care cei doi il fac unul in jurul celuilalt e mult prea derutant si complicat la cat de simplu e. Acceptand miza de la bun inceput (cine pe cine fraiereste?), spectatorul si-ar dori poate ca iluzia sa se rasuceasca mai mult in oglinda, astfel incat sa nu se plictiseasca. Filmul nu are umor decat atunci cand in cadru apare Hamish Linklater in postura de milionar stupizel zdranganind la ukulele serenade pentru o tipa care il tolereaza, dar exista un soi de buna dispozitie calma pe care filmul o creeaza si pe care spectatorul o resimte la final. Adica n-a durut, dar nici nu ti-a provocat vreo revelatie estetica. Ca multe din zilele unui an, calme si neimportante (tot se apropie vacanta de iarna).
Magie in lumina lunii/ Magic in the Moonlight, de Woody Allen. Cu: Colin Firth, Emma Stone, Hamish Linklater, Marcia Gay Harden, Jacki Weaver