– Fragment –
Vorbim mult despre societate civila fara a avea insa o notiune clara despre termen. Chiar in stiinta politica sunt cam tot atatea definitii cati autori (consacrati).
Ma voi opri la doua definitii, relevante pentru Romania. Cea clasica, a lui Alexis de Tocqueville1, pentru care societatea civila este sfera de cooperare voluntara la nivelul cel mai de baza, al indivizilor, locul unde oamenii isi unesc eforturile ca sa rezolve probleme pe care nu vor, sau nu pot, sa le incredinteze statului spre rezolvare. De notat aici o idee novatoare pentru noi: ideea ca cineva refuza sa ceara statului sa faca ceva ce poate face singur! Este firesc insa sa fie asa atunci cand devii constient ca totul are un pret – iar libertatea (fata de lanturile cu care ne leaga statul) este un bun care nu trebuie amanetat!
A doua definitie, mai putin cunoscuta (dar relevanta pentru situatia Romaniei), este cea a lui Hegel2, pentru care societatea civila este taramul in care oamenii isi capata identitatea si isi exercita libertatea. La Hegel, libertatea devine reala, palpabila, prin proprietate (privata), de care oamenii dispun in voie. In consecinta, societatea civila este si taramul in care se petrece competitia intre interese. Scopurile asocierii raman private, nu comune, ca la Tocqueville, iar oamenii isi desavarsesc libertatea prin mecanismele pietei, prin care isi „actualizeaza“ puterea (vanzand si cumparand). Pentru Hegel, societatea civila nu se defineste prin actiune colectiva, ci prin una individuala, intreprinsa pentru ca omul sa-si cladeasca identitatea si sa-si exercite libertatea (deci puterea).
Fineturile teoretice nu sunt o pedanterie de intelectual dornic sa-si etaleze un titlu academic3, ci ele devin unelte conceptuale cu care intelegem mai bine realitatea romaneasca.
In esenta, societatea civila este taramul dintre institutiile publice si familie, dintre administratia statului si individ. In timp, filosofia politica a rafinat acest domeniu vast, extragand, spre pilda, partidele politice si biserica, separand astfel domeniul politic si pe cel religios de societatea civila. Mai mult, si mediul de afaceri este considerat separat (ceea ce pune problema conceptuala a apartenentei gruparilor sindicale: parte din societatea civila sau din mediul corporatist?4).
In mod practic, societatea civila este reprezentata de organizatiile nepatrimoniale, fara scop lucrativ, adica acele ONG-uri, fie ca sunt asociatii, fundatii, uniuni, federatii sau cooperative etc.
Intre statul totalitar, atotputernic (care poseda toate resursele si ia deciziile in societate, pentru „binele comun“5), si anarhie (un mediu neguvernat in care primeaza interesul individual), democratia este acel sistem politic care permite ca societatea civila sa se desfasoare ca „un deziderat etic, o ordine sociala ideala, in care, chiar daca nu se transcende neaparat interesul individual, macar acesta se armonizeaza cu binele comun“6.
Cu alte cuvinte, societatea civila este acel taram in care indivizii, autonomi atat fata de familie (in sens larg, de „clan“), cat si fata de stat, isi exercita puterea de a conlucra – in care isi lasa la o parte egoismul limitativ si construiesc impreuna in beneficiul tuturor. Astfel, nu intamplator, democratia este si sistemul politic care produce ceea ce nici totalitarismul si nici anarhia nu pot realiza: prosperitate!
Mai tot timpul in istorie, cu notabila exceptie a Statelor Unite, care s-au nascut in alte circumstante, statul (Printul, de fapt) a privit initial cu ambivalenta ideea ca aceasta sfera, intre administratia publica si familie, sa devina bine organizata. Dar odata cu transferul de suveranitate catre cetateni, puterea – fiind formata in democratie din reprezentantii suveranului, adica ai cetatenilor – a inteles ca a avea un partener de dialog bine organizat este in interesul sau direct. Astfel, statul democratic a incurajat societatea civila sa se coaguleze, intre altele ca sa poata semnala decidentilor acele politici publice care nu convin cetatenilor, permitand astfel ca ajustarile sa se faca fara violenta. Cu alte cuvinte, o societate civila bine organizata e in avantajul puterii – contribuind la buna guvernanta, ea sporeste performanta politica.
Dificultatea cu care, din 1989 incoace, puterea din Romania se asaza la masa cu ONG-urile, pentru a stabili agenda publica arata cat de departe suntem inca de o democratie functionala in care puterea sa fi inteles rolul benefic pe care il are societatea civila.
In lumea occidentala, societatea civila este considerata o adevarata „scoala de democratie“ disponibila cetatenilor, pentru ca, in ONG-uri, oamenii au ocazia sa conlucreze in mod voluntar pentru a-si indeplini nazuintele comune. Nu atat critica fata de establishmentul politic motiveaza in primul rand colaborarea cetatenilor, ci dorinta – descrisa de Tocqueville – de a pastra o zona cat mai larga de libertate in care statul sa nu interfereze in viata comunitatii.
Societatea civila se poate articula fie in mod constructiv (tesand fibra sociala, prin servicii, acolo unde statul e absent, sau semnaland politicile care nu au suportul cetatenilor), fie disruptiv (atunci cand se opune unor masuri si mobilizeaza cetatenii astfel ca puterea sa ia nota de nemultumirea lor) – cateodata, aceleasi organizatii alterneaza intre cele doua moduri de expresie, in functie de circumstante.
Pentru a intelege evolutia societatii civile in postcomunism, trebuie sa vedem intai de unde a plecat mediul asociativ – in cazul Romaniei, de la aproape zero7. Cele cateva asociatii existente in 1989, cea a apicultorilor sau a vanatorilor si pescarilor, sau uniunile de creatie etc. nu aveau nici o autonomie fata de stat – nici din punct de vedere ideatic si nici financiar.
Un mic preambul: plec de la premisa ca in lumea euroatlantica din care facem acum parte, atat in mediul politic cat si in afara lui, actorii au tot interesul ca Romania sa fie dezvoltata si prospera. Evident ca in lume exista competitie pentru resurse, dar asta nu impiedica democratiile euroatlantice sa-si doreasca in noi un partener care impartaseste aceleasi valori, are puterea sa apere frontierele comune si cu care se poate face comert profitabil.
1 Alexis de Tocqueville, Democracy in America (The Modern Library, New York, 1981).
2 G.W.F. Hegel, Elements of the Philosophy of Right, traducere de H.B. Nisbet (Cambridge University Press, 1991).
3 in tara atator plagiate, poate trebuie mentionat ca doctoratul pe care l-am obtinut la Sciences Po Paris m-a costat opt ani de truda si a fost incununat de o distinctie.
4 Unele voci ar spune ca, in originala noastra democratie, sindicatele ar apartine mai curand chiar mediului politic…
5 Nu voi intra aici in discutia despre cum se defineste „binele comun” intr-o societate totalitara (sau autoritara).
6 Adam B. Seligman, The Idea of Civil Society (The Free Press, New York, 1992).
7 Ma refer aici la situatia sub dictatura comunista, caci, intre cele doua razboaie, Romania avea o societate civila relativ infloritoare.
AUTOAREA
Sandra Pralong este presedinta a Fundatiei SynergEtica, a condus Fundatia Soros pentru o Societate Deschisa in Romania si Republica Moldova si a fost consiliera presedintelui Romaniei, responsabila de relatia cu romanii de pretutindeni si comunicare internationala. Doctor in stiinte politice, a publicat numeroase articole despre etica, societatea civila si dezvoltarea economica si a coordonat doua volume aparute la Editura Polirom: De ce m-am intors in Romania (2010) si Mai romani decat romanii? De ce se indragostesc strainii de Romania (2013).
CARTEA
Cum schimbam mentalitatea? Iata intrebarea la care incearca sa raspunda Sandra Pralong intr-o colectie de texte publicate in presa romaneasca si internationala in ultimii 25 de ani. Este o carte-caleidoscop, ce recompune evolutia Romaniei pe parcursul acestui sfert de veac, din perspectiva unei romance care s-a intors in tara in anii ’90, dupa o bogata si importanta experienta de viata si profesionala in Europa de Vest si in Statele Unite. Plasandu-si de multe ori problematica intr-un context mai larg, european ori al tarilor foste comuniste, autoarea abordeaza teme dintre cele mai variate, de la problemele sociale si societatea civila la valorile democratice, etice si globalizare.