„N-am sa uit niciodata o formulare prin care Sainte-Beuve definea relatia dintre Montaigne si Pascal: Eseurile celui dintai au fost, scrie criticul francez, vulpea din sanul celui din urma. Cu alte cuvinte (conform legendei consemnate de Plutarh), o placere vinovata, un prag al vointei si un instrument al mortii. La aceeasi metafora recurge explicit Bogdan-Alexandru Stanescu in anaBASis. E mai greu de spus cine va fi jucat in cazul sau rolul vulpii. Spectrul posibilitatilor e foarte larg. Nu exclud ipoteza ca, excelent cunoscator al literaturii anglo-saxone, Bogdan-Alexandru Stanescu ar avea, ascuns sub manta, un autor numai al lui, necunoscut inca publicului romanesc. Pe de alta parte, ar putea fi vorba, pe filiera dionisiaca, despre admiratia pentru Emil Botta (caruia i-a dedicat o teza de doctorat). Oricum ar fi, eu vad in aceasta carte si o reactie vehement-melancolica la adresa celor cateva directii stereotipe in care se misca poezia generatiei noastre. Daca precedentul volum a putut fi privit ca o ciudatenie (cine mai scrie, astazi, despre ahei?), acesta vine sa ne arate ca jocul lui Bogdan-Alexandru Stanescu e unul foarte serios. Cititi anaBASis si veti constata ca va va placea enorm. Recititi Apoi, dupa batalie, ne-am tras sufletul si veti afla ce minunatie de carte ati trecut, poate, cu vederea acum doi ani. Altceva (cronici, mode, topuri, rumori) nu conteaza“, sustine Cosmin Ciotlos.
Bogdan-Alexandru Stanescu scrie cronica literara saptamanal, de vreo 15 ani. A debutat in „Ziarul de Duminica“, a colaborat constant cu revistele „Luceafarul“, „Adevarul literar si artistic“, „Suplimentul de cultura“ si „Ziua literara“. In prezent este cronicar literar al revistei „Observator cultural“ si coordonator al colectiei de literatura universala „Biblioteca Polirom“. A publicat un volum de corespondenta cu Vasile Ernu (Ceea ce ne desparte. Epistolarul de la Hanul lui Manuc, Polirom, 2010), un volum de versuri (Apoi, dupa batalie, ne-am tras sufletul, Cartea Romaneasca, 2012) si unul de eseuri critice (Enter Ghost. Scrisori imaginare catre Osip Mandelstam, ART, 2013).
A tradus un volum de corespondenta James Joyce (Draga Nora, ART, 2013), un roman de Alberto Manguel (Toti oamenii sunt mincinosi, Baroque Books & Arts, 2012) si un volum semnat de Howard Mittelmark si Sandra Newman (Cum sa NU scrii un roman, Baroque Books & Arts, 2014). Este doctor in literatura din 2012, cu o teza despre Emil Botta. Este cofondator al Festivalului International de Literatura de la Bucuresti. Traieste in capitala, alaturi de sotie, cei doi copii, Marc & Sara-Iudit, si doua pisici. Nu doarme destul.