O lume noua de Luiza Parvu, Trece si prin perete de Radu Jude, Kowalski de Andrei Cretulescu si Sa mori de dragoste ranita de Iulia Rugina sunt diferite unul de altul si fiecare in parte reprezentativ pentru o posibila directie in cinemaul romanesc actual.
O lume noua e o mica bijuterie clasica, facuta din lumini si taceri, despre America inceputurilor asa cum e descoperita de o tanara din Ardeal (Olimpia Melinte) care, desi mai are putin si naste, a venit in Pennsylvania la barbatul ei muncitor in mina. Ce nu stie Ana e ca omul ei a murit intr-un accident de munca, scenariul scris de Toma Peiu oprindu-se asupra primei intalniri cu prietenul sotului care nu stie cum sa-i dea naprasnica veste. Proiect international facut pe speze proprii, O lume noua e primul film realizat de Luiza Parvu in SUA, unde s-a stabilit impreuna cu sotul ei, Toma Peiu, deci e si filmul intalnirii lor cu Lumea Noua, fiind in acelasi timp inspirat de povestea unei matusi a lui Peiu a carei infatisare chiar aduce cu cea a Olimpiei Melinte. Impreuna cu filmul lui Jude, acesta mi se pare cel mai personal si mai inchegat film din pachet, si ce imi place mai mult la el e ca reuseste sa creeze timp. Desi se desfasoara numai in interior, e credibil ca poveste de epoca la fiecare capitol (mai putin accentul ardelenesc al moldovencei Melinte), ragazul pe care regizoarea si l-a luat ca sa adulmece miscarile si vorbele eroilor facandu-te sa accepti toate conventiile pe care le propune.
Despre Trece si prin perete am vorbit cu ocazia Festivalului de la Cannes unde a fost premiat in acest an, Kowalski l-am comentat recent in corespondenta de la Zagreb, unde a luat Marele Premiu, asa ca trec direct la Sa mori din dragoste ranita, Cel mai bun scurtmetraj la TIFF. Melodrama parodica despre doi tineri care se regasesc inainte de a-si pune capat zilelor gratie sinuciderii idolului lor, Angela Similea (!), filmul scris la sase maini de Iulia Rugina, Ana Agopian si Oana Rasuceanu pare sa fie cel mai elaborat proiect de pana acum al regizoarei, mai ales ca productie. Mai occidental si mai trendy pentru butaforia colorata si filonul fantastic, dar si pentru felul cum include tematica gender intr-un love story contemporan, filmul ar fi putut foarte bine sa fi fost facut in Ungaria sau in Tarile de Jos. Mai realizat ca regie decat ca poveste (de pilda, introducerea celor doua vrajitoare e prea facila, desi interpretele, scenografia si regia sunt absolut ok), filmul face figura aparte, mai ales ca Angela Similea are suficient simt al umorului cat sa accepte sa apara pe ecran, dar te lasa cu un capat de intrebare pe limba: „Ei, si?“. Talentul si harnicia Iuliei Rugina merita povesti mai consistente si mai asumate, chiar daca cele de pana acum au fost scrise impreuna cu bunele sale prietene din facultate. As vrea sa vad un film regizat de ea dupa un scenariu scris de Florin Lazarescu. Ar fi cu totul altceva.
Pasaport de Germania e un documentar realizat de Razvan Georgescu pentru HBO despre operatiunea prin care statul german a cumparat in perioada comunista sasii din Romania. Georgescu e stabilit de mai multa vreme in Germania, lucru care i-a permis sa aleaga mai usor cativa sasi reprezentativi ale caror destine sa le prezinte si, de asemenea, sa ajunga la fosti demnitari germani din acea perioada, inclusiv la Hans Dietrich Genscher, fost ministru de Interne. Dincolo de cifre sta o realitate sideranta si azi: cel care a negociat business-ul din partea romana, Stelian Octavian Andronic, vorbeste despre aceste lucruri cu siguranta celui care nu si-a facut decat meseria, fara sa fie vinovat cu ceva. Fireste ca la fel de relaxat era si cand negocia sumele de bani cu partenerul neamt, venit incognito la Bucuresti cu marcile in valiza. Filmul ofera toate detaliile acestui umilitor targ, care a permis insa catorva zeci de mii de sasi sa plece din tara. Extraordinarul fond vizual folosit de film mi-a dat sansa sa imi descopar cartierul natal din Sibiu pe fundalul unor imagini filmate in 1945 in gara, cand erau deportati sasii in Siberia. Pasaport de Germania e un facut temeinic, saseste si, in ciuda obiectivitatii cu care prezinta marturiile ambelor tabere, e cutremurator prin limpezimea cu care arata cum se targuiau niste vieti omenesti acum 30 de ani.