Prima surpriza am avut-o in sesiunile de training unde am intalnit niste liceeni foarte articulati si spontani, dar si studenti la Arhitectura, Medicina sau ASE, un analist financiar, doi psihologi, un dezvoltator de jocuri, o farmacista, o actrita, un editor de film s.a.m.d. Cel mai mult m-a impresionat disponibilitatea tuturor de a face tot ce li se cerea, de a juca toate „joculetele“ pe care la randul lor urmau sa le joace cu copiii, de a retine tot ce li se spunea, caldura cu care relationau unii cu altii, desi nu se stiau. La primul training am cunoscut-o pe Iarina Stefanescu, o tanara de 26 de ani care initiase fundatia in urma cu doar sase luni si care era mai mult decat fericita ca, dupa primul modul desfasurat in vara, numarul voluntarilor crescuse simtitor (acum sunt 220 in ambele module). Iarina e ajutata de Ina Cristea, o adolescenta de 16 ani care isi face timp in afara scolii sa se ocupe de partea administrativa legata de tabele si programari. Iarina parea psiholog, pe urma am aflat ca nu e. (Mai tarziu, in centru, si pe mine m-a intrebat o ingrijitoare daca sunt psiholog, dupa ce a vazut ca ma joc cu copiii…) Dintre toate jocurile pe care le-am invatat la cele doua traininguri – si a fost de necrezut ca toti am intrat imediat in conventie, ne-am distrat si ne-am apropiat – cel mai mult mi-a placut cel pe care l-am facut in curte. Ne-am asezat in linie si Iarina ne-a pus sa tragem cate un biletel. Pe al meu scria: „Ai 13 ani si nu mai mergi demult la scoala. Vinzi diverse lucruri in tramvai, ca si mama ta. Sora ta are 7 ani, e in clasa I si merge la un centru de zi unde mananca si isi face temele. Tu mergi in fiecare zi sa o iei de la centru“. Pe urma Iarina a inceput sa ne spuna diverse propozitii de genul: „Poti sa iti implinesti toate visele“, ,„Poti calatori in strainatate“, „Poti urma o facultate“, iar noi faceam un pas inainte daca ni se parea ca raspunsul e da, si stateam pe loc la nu. Discutiile de dupa au fost si mai interesante, pentru ca unii trasesera acelasi bilet si erau in fata, iar altii in urma, iar argumentele lor difereau.
Dupa training am fost repartizati la centre (cel mai dificil proces) si aruncati in pita. Majoritatea urma sa mergem saptamanal la cate un centru unde sa petrecem doua ore facand matematica, romana, engleza etc., dar si alfabetizare, sa ajutam la teme sau sa tinem ateliere de arte plastice, teatru, film, cinema, dezvoltare personala. Totul prin joc. Echipele erau de cate doi, doar la fata locului am inteles de ce.
E.T. ia durerea de masea
Am mers pana acum de mai multe ori la Pinocchio 3 (adica in sectorul 3), dar si la Copiii Strazii din Grigorescu, iar pe cei de la Ciresarii i-am dus o data la Festivalul Kinodiseea. Duminica asta merg la Pinocchio 1, in Damaroaia, si as mai vrea si la celelalte centre, dar nu toate au un DVD player sau o plasma la care sa pot folosi un card de memorie. Intr-un rand am facut echipa si cu Corina Sabau, la atelierul ei de scriere creativa de la Pinocchio 3. La Pinocchio 3 fac de regula atelierul de film impreuna cu Ioana Adamescu, care e eleva la Sf. Sava, iar la celelalte centre ma duc singura. Impresiile sunt complexe. Nu e suficient timp pentru cate poti face cu acesti copii, pentru cate filme le poti arata si pentru cate poti broda impreuna cu ei pe marginea lor. Daca as fi patetica, as spune ca e prima data cand simt ca fac ceva important prin meseria asta, dar, de ce sa mint, e vorba de egoism, pentru ca de fiecare data plec de la centru energizata. Primesc mai mult decat dau, iar copiii sunt pe cat de solicitanti pe atat de receptivi.
Deja au fost cateva momente antologice, iar cel mai tare s-a petrecut cu un baiat despre care ingrijitoarele spun (de fata cu el) ca e autist (am citit ca unii copii institutionalizati dezvolta manifestari asemanatoare autismului fara a fi insa autisti), iar acest copil a inceput sa planga in timpul proiectiei cu E.T., spunand ca il doare maseaua. (Asa „autist“ cum e, de cate ori ma vede in centru imi face cu mana sau imi intinde mana.) I-am spus unui alt copil, care era fascinat ca E.T. ii da putere lui Elliott, sa-i puna degetul pe fata. Dupa vreun sfert de ora, acesta a venit sa-mi spuna ca nu-l mai doare maseaua. Lui Spielberg i s-ar taia picioarele daca ar auzi asa ceva. La Balonul rosu, copiii ii strigau personajului, in momentul culminant al filmului, cand baietii cei rai il ataca, sa dea drumul balonului ca sa zboare, iar unul dintre ei m-a intrebat daca povestea din film e reala. (La fel m-a intrebat si la E.T.) La Frozen le-a placut mai mult de Elsa decat de Anna (pentru ca Elsa „are puteri“), iar un baietel a vrut sa stie la final daca acum, dupa ce surorile s-au impacat iar Elsa a dezghetat ce inghetase, se vor intoarce si parintii. Mi s-a parut mai corect sa ii spun ca parintii fetelor au murit si ca nu se mai intorc, dar ca toata lumea e fericita. Unii copii par sa creasca de la un atelier la altul, nu datorita atelierului, ci pentru ca se maturizeaza – e cazul unei fetite de 11 ani care a fost dificila in primele doua dati, ca sa se linisteasca acum si sa fie cooperanta – sau a fost, mai degraba, o demonstratie de forta pentru ca nu ne cunostea. Cel mai mult mi-as dori sa pot lucra cu fiecare copil in parte, dar e imposibil. Sunt convinsa ca baiatul „cu autism“ poate recupera intarzierea. Mai e un copil care are dificultati de vorbire, desi e creativ (mi-a spus ca ar vrea sa aiba puterea sa se poata da pe derdelus ca Anna si ii striga lui Kristoff la sfarsitul lui Frozen: „Pupoooooo!“).
Am inceput sa citesc Copiii abandonati ai Romaniei, carte aparuta in acest an la Editura 3 si scrisa de niste americani care au facut o monitorizare de 12 ani in Romania. Cam ce am aflat de aici (sunt totusi critic de film, nu psiholog): dezvoltarea creierului nu se incheie dupa 3 ani, ci la inceputul varstei adulte; plasamentul familial e solutia cea mai buna pentru copiii institutionalizati (Pinocchio 3 se si inchide, copiii fiind plasati in case sociale cu ajutorul Fundatiei Hopes and Homes for Children Romania, care construieste astfel de case. In Romania mai sunt 168 de centre rezidentiale de tip vechi in care se afla peste 8.000 de copii, dar aceasta fundatie spera sa ajute ca, pana in 2020, ele sa fie desfiintate). In America nu mai exista centre de plasament inca din anii ‘60, iar acolo plasamentul familial se practica de un secol. Tot din carte am aflat ca un copil institutionalizat poate suferi de ceea ce a fost numit sindrom de privatiune, care se manifesta prin: neatentie, hiperactivitate, deteriorare cognitiva, prietenie fara discernamant, coeficient de inteligenta redus, comportamente cvasiautiste. La copiii institutionalizati peste varsta de 6 luni, reducerea IQ-ului e pregnanta pe termen lung, deci cu cat mai devreme intra in plasament familial, cu atat mai bine. Dintr-un alt studiu recent am aflat ca tinerii institutionalizati din Romania nu stiu sa fie independenti, sunt vulnerabili, interiorizati, usor de manipulat, inadecvati la realitate si au convingerea ca societatea le e datoare. E enorm de mult de munca. Ce imi doresc eu sa obtin de la acesti copii intre 4 si 17 ani la care sper sa ma mai pot duce si dupa ce se termina modulul? Sa descopere in ei o mica zona de libertate care sa le permita sa se dezvolte pentru a-si asuma, cand va fi sa fie, libertatea fizica. Sa isi cultive creativitatea, sa invete sa fie independenti. Sa-si descopere pasiunea si sa se bata pentru ea. In naivitatea mea, cred ca e suficient si un cuvant pe care sa-l tina minte si sa si-l aminteasca la timp. Iarina Stefanescu a fost desemnata Voluntarul Anului, sectiunea Educatie, la Gala Voluntariatului care a avut loc in 12 decembrie, Funda?ia Ajungem Mari fiind nominalizata la cel mai bun proiect educa?ional, iar Ina Cristea la Voluntarul Junior al Anului.