un discurs de 40 de minute, din partea unui personaj care evita cat mai mult posibil sa vorbeasca in public.
Textul discursului, in care Modiano a vorbit despre scriitura, memorie si uitare, va fi publicat sub forma unui mic volum de catre editorul lui, Gallimard.
Printre altele, Modiano a subliniat ca un scriitor „este orb fata de propriile lui texte“ si ca cititorii stiu mai mult despre texte decat scriitorul.
Ce il face sa scrie, insa, fara ragaz, din 1968 incoace? „E ca si cum ai fi la volan, noaptea, iarna, pe gheata si fara sa vezi ceva prin parbriz. N-ai incotro, nu poti merge inapoi, trebuie sa inaintezi spunandu-ti ca, pana la urma, drumul va fi mai bun si ceata va disparea.“