Avem in 2014 tara pe care am visat-o atunci cand am scapat de regimul comunist? Raspunsul este simplu: Nu. Romania s-a miscat greoi, am fost imprevizibili si nehotarati.
Uitati-va ce s-a petrecut zilele trecute cu accidentul aviatic de la Constanta. Incompetenta de sus pana jos. Cand vine vorba de teorie suntem cei mai tari din lume, cand e vorba sa o aplicam, lucrurile scartaie serios. Patru oameni au murit cu zile, din cauza unui sistem bolnav ce nu stie cum trebuie actionat in situatii limita. Pentru ce investim zeci sau sute de milioane de euro in sistemul de urgenta, daca salvatorii se duc pe lacul Siutghiol cu o barca cu motor care nu poate fi pornita? Plus ca nu vorbim de o actiune de salvare in creierul muntilor si nici de un elicopter prabusit undeva pe camp. Daca in lacul Siutghiol ar cadea un copil? Cine il salveaza, in cat timp si mai ales cu ce?
Pe subiectul tragediei de la Siutghiol se vorbeste mult, dar se bate apa in piua. Un elicopter trimis la fata locului cu niste scafandri care sa fi coborat rapid cu scara ar fi putut salva macar doua din cele patru vieti. E ciudat ca tocmai Inspectoratul pentru Situatii de Urgente din Constanta sa nu aiba in dotare echipamente specifice pentru operatiuni pe apa. Spunem povesti si ne invartim ca titirezul in cerc pe luciul apei. Pana ne inecam. Solutia mareata anuntata deocamdata de Raed Arafat e ca toate elicopterele SMURD sa fie tinute la sol pana la noi ordine. Decizie previzibila, dar insuficienta. Se vor face probabil verificari amanuntite si atat. Apoi va veni alta nenorocire, cu alte victime nevinovate si se vor gasi noi acari Pauni. Alte comisii, aceeasi reactie intarziata.
Daca tot sunt atat de tari la teorie, oamenii din subordinea lui Raed Arafat ar trebui sa se adune laolalta si sa stabileasca exact ce trebuie facut pentru fiecare tip de accident in parte. Nu doar cate masini sunt puse la dispozitie, ce dotari exista si cati oameni pot fi trimisi in misiune, ci modul in care trebuie intervenit. Precis, la secunda, la milimetru. Se stia spre exemplu la ISU Constanta cum trebuie procedat daca se prabuseste un elicopter in mare sau in lacul Siutghiol? Daca s-ar fi stiut, s-ar fi intervenit altfel.
Accidente, precum cel din Muntii Apuseni sau cel petrecut zilele trecute, se pot produce oricand. Cu mai multe victime, care necesita resurse mai insemnate si mai variate. Ne gandim toti cu groaza ce s-ar intampla in cazul unui cutremur major. Suntem pregatiti? Ar veni masini de pompieri fara scara sa salveze oameni blocati la etajul opt? Autoritatile spun ca da, sunt pregatite, noi, ceilalti, credem ca nu. Daca nu suntem in stare sa intervenim la un eveniment petrecut in zona unui mare oras precum Constanta, ce garantii avem in cazul in care s-ar prabusi zeci de imobile si ar aparea sute de victime?
Exemplul Siutghiol este elocvent pentru traseul nostru impiedicat din 1989 incoace.
In 25 de ani, fara indoiala ca Romania a evoluat, dar viteza cu care am inaintat a fost neasteptat de lenta. De asta, unii dintre noi au cedat, plecand sa-si caute norocul in strainatate.
Cand ne uitam ca nu avem autostrazi, ca de la Bucuresti la Iasi faci sapte ore cu trenul (mai mult ca inainte de 1989), ca PIB-ul pe cap de locuitor e mult sub cel al Ungariei, Poloniei sau Cehiei, iar diferenta se tot mareste, nu prea sunt motive de optimism.
De ce am ajuns aici? Din cauza clasei politice. Am avut politicieni slabi si fara idei, dar mai ales politicieni corupti. S-a furat mult (unii spun ca aproape tot!), s-a mintit, ne-am amagit si pacalit singuri.
In multe situatii n-am avut curaj, societatea civila a fost atomizata, am crezut ca lucrurile se rezolva de la sine. Sau ca le rezolva altii, iar noi venim doar sa impartim castigul. Politicul ne-a incalecat si pe fondul lipsei noastre de atitudine.
Cand strada a reactionat, cand s-a pus presiune, politicienii s-au speriat. In rest, cand ii lasi in pace ti se urca in cap. Apoi profita si isi vad de ale lor. Departe de mine sa indemn la rascoala permanenta. Nici vorba. Insa atunci cand politicienii te calca in picioare si uita de unde au plecat e cazul sa reactionam.
Cum va fi Romania de dupa sfertul de veac de libertate? Depinde de noi. Va fi altfel daca noi vom fi altfel. Lipsa de speranta in mod sigur nu duce nicaieri. Dar pentru asta e nevoie nu doar de vigilenta, de postari pe Facebook si de plansete pe la colturi, ci de actiune. Imediata si hotarata. A venit timpul sa vorbim mai putin si sa facem mai mult!