De marketing, am putea spune. Se oprea in dreptul fiecarui stalp si lipea cate un afis. Daca i se parea oportun, punea cate unul si pe cate un zid care parea mai expus traficului pietonal. Lumea se oprea sa-si insuseasca informatia si in scurt timp intregul orasel era pus la curent cu faptul ca urma sa vina circul.
Cu zebre, cu maimute, cu un urs care merge pe bicicleta, cu dresura de ponei, cu de toate. Parea un circ cat se poate de serios, in masura in care aceste doua cuvinte suporta alaturare. Biletele pareau sa aiba un pret oarecum piperat, dar hai sa fim seriosi, este destul de scump sa hranesti toate aceste animale. Nu ti-ai dori sa aplauzi un urs flamand care te fugareste cu bicicleta prin cort ca sa te manance. Dimpotriva, ai da bani frumosi ca sa-l stii fericit si satul, pedaland in cerc cu o dara de miere scurgandu-i-se in coltul botului.
Afisul era viu colorat, ca un papagal intins cu sucitorul de aluat. De pe el zambea un clovn, facand cu ochiul. Pe fundal se puteau distinge trei zebre si o maimuta si jumate, intrucat diferenta de maimuta era acoperita de fundul ursului velocipedist. Ah, de n-ar fi fost acel clovn…
Scanteia a fost data de un angajat al spitalului, care, vazand afisul, s-a trezit gandind cu voce tare, cum ca arlechinul, cu nasul sau rosu si zambetul strengaresc, seamana izbitor cu domnul primar cand se imbata. Asemenea afirmatie, fiind de rau, s-a raspandit imediat pe toate ulitele urbei.
Urma, asadar, ca populatia sa participe la un spectacol de circ in care, la un moment dat, o sa apara si o sa se scalambaie sosia primarului lor, de trei ori reales. Desi pare stupid la prima vedere, incepuse sa se contureze un curent boicotist. Din ce in ce mai multe guri spuneau ca aceasta ofensa, chiar si nevoit adusa, nu poate trece nepedepsita, intrucat afecteaza constiinta colectiva a orasului si spiritul de apartenenta la grup.
Nimeni insa nu a putut rezista tentatiei de a vedea ursul. Mai ales ca unii au pariat ca nu era vorba despre unul adevarat, ci despre un om costumat. Si au pierdut. Ce-i drept, era o tricicleta, fapt care dadea pedalatului independenta fata de principiile giroscopice.
Surle si trambite. Doamnelor si domnilor, in aplauzele dumneavoastra, bla bla bla! Si a intrat clovnul. Mare foiala in public. La propriu. Fiecare spectator a scos din haina o foaie, pe care a ridicat-o deasupra capului: Eu sunt dom’ primar, cand se imbata!