Dupa moartea Doinei Cristea, ca sa nu o iau razna, nici prin alcool, nici prin alte „adjuvante“, m-am refugiat in munca, in scris. Si am scris, fratioare, ca un grafoman ce m-am aflat, cu convingerea ca scrisul face oamenii si lucrurile sa ramana, ca nimeni nu moare de tot daca cineva scrie despre ea sau el.
Dar pentru ca imi promisesem ca nu voi deveni scriitor si ca volumul Cinematograful gol va figura ca o exceptie de la regula, ca o mica bucla pe traseu, am facut critica si istorie literara, publicistica si eseistica, recenzii mai scurte si studii mai lungi, dialoguri ample cu scriitorii adevarati, cum eu nu voi fi niciodata, nu pentru ca nu vreau, ci pentru ca nu pot. In jurul meu s-a constituit o citadela de hartie, coloane tipografice si semne cu pixeli, un castel care in 2014 l-a aparat el pe critic, pe bietul om refugiat in scris si in cititul scrisului altora.
E „Observator Cultural“, revista in care am tinut cronica literara. E „22“, revista in care am scris comentarii si am facut grupaje pe teme socio-culturale. E „Romania literara“, revista in care am scris despre poeti de varf. E „Catavencii“, saptamanalul satiric in care am fost cat de serios am putut fi, scriind recenzii despre carti. E „Suplimentul de cultura“, unde ma cititi acum. E lunarul „Timpul“, unde am inceput o rubrica intitulata „Fara agenda“.
Iar acum, trecand spre online, e LiterNet, unde am facut dialoguri. E Bookia, unde am scris tot recenzii. (Sa scrii in doua feluri diferite despre aceeasi carte, cu acelasi verdict, e o experienta pe care am facut-o in 2014.) E Literatura de azi, platforma pe care, e drept, mai mult am dezvoltat-o decat am servit-o prin scris.
Daca am numarat bine, sunt noua publicatii, noua redactii, noua echipe care m-au ajutat sa depasesc acest an si carora le voi fi intotdeauna recunoscator. Mai ales ca, astazi, conditiile in care sunt obligate sa evolueze publicatiile culturale nu sunt dintre cele mai fericite. Spargerea definitiva a nisei cu afluxul publicului larg, real, inca nu s-a produs, desi exista semne ca Facebook-ul poate fi instrumentalizat cultural. Sunt multumit de faptul ca, prin eforturile platformei Literatura de azi, mii de cititori au fost castigati pentru scriitorii romani – dar mai e de lucrat pana cand un public constant va recapata reflexul de a merge la chiosc si a cumpara reviste culturale, ca in Franta, Germania, Anglia si alte tari ce pot fi luate ca model.
Pentru ca online-ul sa nu lichideze print-ul, e imperios necesara utilizarea online-ului pentru sustinerea print-ului. Va amintiti care erau cele mai letale creaturi din Jurassic Park? Nu dinozaurii mari, care pareau inspaimantatori, ci aceia mai mici si mai rapizi, care erau inspaimantatori. Cei mai mici sunt internetul si Facebook-ul, care au devorat deja ziarele romanesti si se pregatesc sa atace in haita televiziunile. Daca e vorba de Antena 3 si Romania TV, nu as fi prea nefericit de evolutia lucrurilor; dar, iata, e o televiziune quality, Digi, care trebuie sustinuta exact cu argumentele si pentru valorile in numele carora sustinem revistele culturale si editurile.
Ca autor, l-as mania pe Dumnezeu sa spun ca nu sunt multumit. Cartea de convorbiri cu Paul Cornea, Ce a fost – cum a fost, a fost nominalizata de 4 (patru) ori, de jurii diferite, si au scris despre ea specialisti ca Alexandru Zub si Vladimir Tismaneanu. La fel de important mi se pare, insa, ca volumele publicate au avut vanzari, atat cele de la Polirom, cat si cel de la Humanitas – asta arata ca intelectualii si scriitorii carora le-am dedicat ultimii patru ani (Paul Cornea, Dan C. Mihailescu si cei din Literatura de azi. Dialoguri pe net) intereseaza publicul romanesc.
In 2015, vom vedea daca un interes similar se va inregistra si pentru volumul Canon. Secvente de literatura romana, in pregatire la Curtea Veche. E pentru prima oara cand am primit invitatii de lansare a unei carti inca inainte de aparitia ei!
Volumul asta l-am anuntat, dar despre celelalte proiecte ale mele din 2015 nu vorbesc, fiindca sunt, ca orice fiinta rationala, superstitios. Nu va puneti cu ghinionul – riscati sa va imprieteniti cu el. Cititi si scrieti, scrieti si cititi, faceti astfel incat meseria de critic literar sa fie la fel de frumoasa, de riscanta si de necesara ca in 2014.