Soumission este o fictiune politica in care Michel Houellebecq descrie Franta condusa de un guvern islamist in anul 2022. Un subiect care deja a inceput sa infierbante spiritele in Hexagon.
„Lucrez uneori cu lejere exagerari“, spune scriitorul. „E metoda mea. Nu sunt un scriitor cu adevarat realist, mai degraba usor expresionist. Asta fiind spus, cred ca exista posibilitatea instaurarii unui guvern islamist in Franta, dar nu chiar atat de devreme. Am accelerat timpul doar pentru nevoile romanului meu.“
De asemenea, Houellebecq crede ca Islamul este intr-o faza ascendenta. „E oare anormal? Cand crezi ca detii adevarul doresti sa il impartasesti lumii intregi. O religie care nu incearca sa converteasca noi adepti este o religie de alt tip, mai vechi, o credinta tribala. O religie universalista este natural expansionista.“
De asemenea, scriitorul vede ca „nici catolicismul nu o duce rau“. El crede ca reintoarcerea religiosului este o miscare mondiala. Ateismul este prea trist. Nevoia de sens revine la moda. Cred ca asistam in acest moment la sfarsitul unei miscari istorice ce a debutat la finele Evului Mediu“.
Legat de discutiile starnite de romanul sau, Houellebecq atinge problema „corectitudinii politice“: „Am ajuns in Franta intr-un punct unde numai pronuntarea cuvantului «islam» iti poate fi reprosata. Islamul nu este un subiect ce poate fi supus dezbaterii. E stupefiant sa vezi ca sute de ore de dezbatere se irosesc fara a se spune ceva cu adevarat si ca pozitiile devin tot mai antagonice“.
De asemenea, scriitorul a comentat si polemicile starnite de eseul Le suicide français, al lui Eric Zemmour, care sustine teza unei slabiri progresive a statului-natiune francez.
„Nu sunt de acord“, crede Houellebecq. „Din contra, am impresia ca in mijlocul unui continent care se sinucide, Franta este una dintre singurele tari care se bate cu disperare pentru supravietuire. Exista un suicid mai general, cel al Occidentului, suicid economic, demografic si, mai ales, spiritual, iar daca acesta este si discursul naratorului meu din roman asta se datoreaza faptului ca evoca reala imposibilitate de a trai fara Dumnezeu.“