Emil Brumaru: Si fiindca te tot laudai cu Camera obscura... uite ca am gasit-o din prima, era asezata, un singur exemplar, pe orizontala, vizibil pentru orice hobbit... Facem un interviu? Titlul l-ai si dat, "Dupa ce ai vazut moartea cu ochii"...

Veronica. D. Niculescu: Bine c-ati gasit […]

Veronica D. Niculescu: Dupa ce vezi moartea cu ochii, n-ai cum sa mai scrii ca inainte. Prea putin spus – de fapt, n-ai cum sa mai traiesti ca inainte. Am citit zilele trecute un poem exceptional, pe site-ul lui Dan Sociu, si rindul "sint mort in toate orasele" mi-a ramas... Mi-am amintit ca si eu sint moarta, la […]

Veronica D. Niculescu: Povestirile iau chipul si asemanarea fanteziilor? Spuneati, nu de mult, ca va place invaluirea pisisfera, mai nou... cu mentiunea ca in literatura, doar in literatura, nu si in viata reala, unde e cu totul altceva. Ma gindeam ca daca Infernala comedie ar fi fost publicata chiar cind ati scris-o, […]

Veronica D. Niculescu: Ma invidiati? Sa fim seriosi, e doar diferenta dintre decenii. Conteaza asa de mult un casetofon, vi se pare un rasfat?... In ce balanta sa asezam baietelul "imposibil de grav" care se uita seara la cabinele actritelor? Eu nu ma uitam nici la mine insami, atit eram de timida! Dar la virsta aceea […]

Emil Brumaru: Acum cred ca acele "noi posibilitati" m-ar interesa mai mult decit ce a fost pina aici!!! Promit sa te tin si eu cu rasuflarea la gura... mai incolo. Sint cumva trist. Nu am avut niciodata bicicleta, in schimb patine de pe la 7-8 ani... Ma duceam la scoala, pina prin a opta, cu patinele pe ghete iarna... […]

Veronica D. Niculescu: S-a atins un ideal in Lumea Fructelor: strugurii fara simburi. Azi, in micul magazin de legume si fructe abia descoperit pe o straduta din Sibiu, am cerut o punga. Erau citeva, aranjate ca niste soldatei pe taraba. "Pot sa va aleg eu una?", m-a intrebat vinzatoarea. Sigur, vrea sa ma fraiereasca, […]

Veronica D. Niculescu: Lucruri mici de care iti amintesti din copilarie. Le stii mirosul, gustul, haloul care le invaluia, momentul exact cind le-ai tinut in palme, dar lipseste ceva... E acolo – sau nu e! – ceva ce ai uitat sau n-ai inteles niciodata, iar golul misterios e chiar cel care ti le aduce din nou, […]

Emil Brumaru: Ei, eu cred ca si iubirea se molipseste. O sa incerc cindva, cind imi cade fisa, sa imaginez un cerc al iubirei. Ceea ce stiu sigur e ca o femeie si un barbat se molipsesc unul pe altul, cu o tulpina aparte, al unui virus nou, valabil doar pentru dinsii, unic... Ceilalti devin invidiosi, nu pricep, li […]

Veronica D. Niculescu: Cu opt ani in urma, in primavara cind ma mutam la Sibiu, cautam sa prind radacini mergind pe strada. Cine a lasat macar o data totul in urma stie: chiar si daca nu iti dai seama pe loc, chiar si daca nu pleci de rau, dezradacinarea e o trauma. Inconstient, nemaifiind inconjurat de locuri, chipuri […]

Veronica D. Niculescu: "In ultimii sai ani, s-a dedicat scrisului..." – zic asta in gind si zimbesc amarui. Ce sa fac? Cit de urite sint nuntile, marea lor majoritate! Adesea, biata mireasa arata mai rau ca-n zilele rele, totul e fals, strident, carton si stralucire, nu mai zic de adunatura... Eu n-am facut nunta, […]