Poezia Marianei Codrut din cel mai recent volum al ei este legata de Iasi; nu insa de Iasul istoric si voievodal, ci de orasul contemporan si postindustrial, mai exact dez-industrializat. La o prima si neatenta privire, "ultima patrie" de care vorbeste titlul volumului sau ultim de la Paralela 45 este un bloc muncitoresc, localizabil […]
Titlul romanului Viata si faptele lui Ilie Cazane anunta o epopee burlesca, o parodie a realismului socialist cu eroi ai clasei muncitoare care se inscriu in gospodaria colectiva, salveaza abatajul sau urmaresc sabotorii prin munti. Numele eroului, cel putin, trimite spre marile realizari de genul Bumbesti-Livezeni, Canalul Dunare-Marea […]
Unul dintre cei mai remarcabili scriitori afirmati dupa 1990, Bogdan Suceava reprezinta si un potential "caz" al literaturii romane, depasind ineditul contemporaneitatii. Plecat de mult timp din tara si stabilit in Statele Unite ca matematician, el publica destul de constant in Romania o proza ale carei radacini nu s-au mutat din […]
Intimplarea face ca textul cronicii de fata sa reuneasca doi poeti afirmati in timpul deceniului zece, autori care ar trebui sa faca parte, teoretic, din asa-numita "generatie (sau promotie) '90". Nascuta din zelul lui Laurentiu Ulici si al lui Cristian Popescu, animata o vreme de Dan Silviu Boerescu, antologata de Nicolae Tone si […]
Pentru a vorbi despre frumoasa reusita reprezentata de aparitia romanului lui Filip Florian, Zilele regelui, trebuie sa depasesti tentatia de a te lasa sedus de el, prins intr-una din nenumaratele capcane intinse de autor cititorului, incepind de la dedicatie: "Lui Luca, baiatul meu, care stie ce e bucuria". Cu tot aerul de impietate, […]
Daca mi se permite, as evita anul acesta sa mai fac pronosticuri cu privire la generatia care conduce turul de pista sau la genul literar care pare, in acest decembrie, mai performant: poezia sau proza? Oricum, tinerii incurajati cu admiratie de citiva ani incoace stau bine pe picioarele proprii (Filip Florian, cu Zilele regelui, […]
Nimic mai potrivit astazi decit o incercare de a resuscita figura lui H. Sanielevici, critic cu autoritate la inceputul secolului XX, ambitios si patruns de taria opiniilor sale, care ar putea reprezenta adevarata filiatie gherista din critica romaneasca si in acelasi timp motivul pentru totala submergere a acestei directii in posteritate. […]