Singuratatea, dupa un timp mai lung, da un soi de veselie permanenta. Rizi, ii faci si pe ceilalti sa rida, sa se "distreze", sa uite, cumva, de nenorocirile lor intime, de prabusirea cotidiana intr-un dezas tru banal, prafos, interminabil... Si deodata, iarasi numai tu cu strania ta frica... parca terminind de interpretat un rol... […]
Delicatetea sufleteasca si trupeasca a femeilor grase.
Ochii lor de papusa barbie (sau matrioska!), implantati in fetele rotunjoare, neasteptat de vii, de agili, imensi in umbra genelor dese, obturati ritmic de zbaterea languroasa a pleoapelor, umectati rapid de ele pe sclera mata si pe cornea transparenta, in contrast cu lentoarea […]
Le-am spus ca am inima si nu m-au crezut, ba chiar au ris. Li se filfiia lor de inima mea! Ipocritule, paiata de hirtie gofrata, prefacutule, da, esti un prepe-fapa-cupu-tipi! Un cotoi cotcar si cam bandit, tiriie-curcubeu prin ciulamaua de ciuperci cleioase, bors de antinevralgice, chifla de flegma cleioasa, sfert de ceas prajit […]
De obicei, saltind voios in virsta personala (si la 69 de ani indraznesc sa afirm cu mina pe ficat ca batrinetea incepe sa devina, cu adevarat, un soi de haine grele, atirnind cam halandala pe trupul putind deja a hoit ambulant), inaintind la pas lejer in vreme, autorii, cartile in care ti-ai fixat fericirea teribila a lecturii, paginile […]
Incepind cu clasa a sasea, pina in a zecea (pe atunci Colegiul National se numea Scoala Medie Nr. 1 Baieti si se faceau doar zece ani!), am invatat, si mai rau, si mai bine, in cladirea rosie, impunatoare, din centrul Iasilor, destul de lipsita de veselie pe atunci – absentau cu desavirsire si nemotivat fetele! Daca ma gindesc mai […]
A te incumeta sa scrii despre Balzac este, cel putin, o nebunie desarta, daca nu te pindeste, major, si mai si, riscul unui penibil si devastator esec sau, de ce n-am exagera putin... moartea, da, chiar dinsa in persoana, fermecatoare si picant-ademenitoare si longilin-bombata-n soldurile sinilor insfircuiti maro, poros (bumbeleul […]
Draga mea nepoata Pictaca, iarta unui om batrin si nevolnic, cu o melancolie cam aprinsa-n cur de pofte, doar de mita iubit si de florile mov ce infloresc puzderii, in gavanoase cu gaurica de scurs apa, pe pervaz, la fereastra, iarta, deci, ca-si mai indulceste singuratatea scriindu-ti tie, damicela din capitala, cu tigari subtirele […]