Marea fandoseala. Voci din public. Singura doritoare sa priveasca prin gaura, "Natalia cea curioasa, una dintre femeile care impleteau dantele pentru Tatiana Markovna" (dantelaresele au intotdeauna un ce sentimental!), e respinsa batjocoritor de Egorka: "Te-as lasa nu numai sa te uiti prin crapatura din perete, ci ti-as da si mina […]
Stilul smuls. Intr-una dintre vacantele de studentie, petrecuta pe mosioara mostenita de la maica-sa (si condusa cu dichis de bunica Tatiana Markovna Berejkova), facind o incursiune in casa cea veche, nelocuita, cu piatra macinata, Raiski "...descoperi vreo doua mii de volume si se adinci in cititul titlurilor. Gasi toti enciclopedistii; […]
Cautam sa-mi amintesc locurile in care am stat. Nu incercam sa le ordonez cronologic, ci doar sa le numesc, oarecum sa le descriu la repezeala pe citeva (mai aveam putin de trait!)... si sa le leg de amintirile pe care le mai am despre dinsele... Am locuit intr-un canton, intr-o halta, intr-un pavilion C.F.R., in case obisnuite, la […]
La etajul cinci: privesc din pat, in picioare, direct in clopotnita bisericii, la toaca, il si vad pe cel ce bate cu ciocanelele de lemn intr-o scindura, le abandoneaza, trage niste clopote bombate diferit, fiecare cu sunetul lui... Ma simt bine cind bate toaca; as inregistra-o daca as avea cu ce... Din "camera cu computere" am scos […]
Sau servitoarea de la Belcesti, Profira, care ma lasa seara sa o aud cum se pisa in iarba... Si acolo am infiripat o coliba, de data asta cu miinile mele, neajutat de varul meu... ma intindeam pe burta in interiorul ei ingust, familiar... citeam Robinson Crusoe, intr-o editie cu paginile mari, lucioase, plina de ilustratii... si pazeam […]
Ingramadirea cartilor in teancuri halandala, pe birou, pe scaune, pe podele, printre vrafuri de rochii tulburator parfumate, parasite acum... in vaze foarte largi, desfoliate-n cristalul straveziu, pe patul infinit, sub pat, peste cesti trainice de teracota, pline cu zatul uscat al vechilor, nostalgicelor cafele, pe pervazul interior […]
Incintatoare – personalitatea unei linotipiste cu zulufi blonzi si bulbucata-n blugi care, melomana probabil, culege "concert“ in loc de "concret“, iar dupa corectura noastra afona, ispitindu-ne sa "Dam cu sic/ Din Isarlic!“, reculege "concept“. Numai ca "Domnii corectori stau de obicei in niste cotloane incredibil de mici […]