A rămas un celebru anonim prietenul lui Flaubert care, pe moarte fiind, cerea să închidă cineva fereastra, pentru că afară e insuportabil de frumos. Camus reține exclamația vieții atunci când îi evaluează pe oranezi la maturitate.
Dacă n-ar fi atât de modest, retras din lumea dezlănțuită a literaților, departe de cititori, Alexandru Ecovoiu nu s-ar putea bucura în tihnă de porumbeii lui și de scris. Firește, se putea mândri cu succesele internaționale, nesperate pentru majoritatea scriitorilor
din prim-planul actualității.
O vorbă răutăcioasă și, poate, adevărată, spune că, pe măsură ce îmbătrânim, devenim, bărbați și femei, misogini. Fapt e că Letiția Arcan, protagonista Gabrielei Adameșteanu cale de trei romane, ajunge într-un moment asemănător. Ocolul istoriei în trei romane obosește nu atât memoria, cât voința decopertării […]
Orice slogan publicitar despre România a eșuat. Nu apare bine un marketing de țară, că și este primit cu umori și zeflemea. Ce nu au priceput creatorii de publicitate este că, în privința românilor, exercițiul re-cunoașterii n-are utilitate. Oglinda nu este dascălul nostru, cum ar trebui să fie – dacă ne-am încrede […]
În cea de-a noua zi a Decameronului, tinerii participă la o transă dionisiacă: animalele par domesticite, ierburile sunt parfumate și totul aduce cu un Eden spontan. Zice naratorul că, dacă i-ar vedea cineva, ar spune că „moartea nu-i va răpune pe aceștia, ori, dacă-i va răpune totuși, îi va găsi cu surâsul […]
Nu, nu scriem totdeauna cartile visate. Daca, […]