Dacă aș putea să citesc Hamlet cu ochiul proaspăt al cuiva care habar n-are de aura textului, poate aș găsi un răspuns la ceea ce mă tulbură în el. Tulburarea asta... poate doar o obsesie, e prea personală, vine din viața mea, mă aruncă în analogii și mă epuizează. Aș vorbi despre ea, prin ea, împreună […]
Carte
Ce mă muncește în zilele și nopțile din urmă? Că am pierdut-o fizic pe Malvinița. Am pierdut caietele lui Petre Sirin care aveau lipite cu clei documentele civile, fotografiile, scrisorile Malviniței. După ce vreo 20 de ani am tot cochetat, i-am făcut curte Malviniței, am pierdut-o în bibliotecă, într-un împrumut, […]
Cum e să fii scriitor și să-ți dai seama că, la un moment dat, s-ar putea ca tu însuți să devii subiect de roman? Ce blocaje ale creativității trebuie să ai când devii conștient că o asemenea posibilitate poate deveni realitate concretă? Cât curaj trebuie să aibă un scriitor pentru a-și trăi viața proprie […]
Născut în Sri Lanka pe 12 septembrie 1943, Michael Ondaatje s-a mutat în Marea Britanie când avea 11 ani și, peste aproximativ opt ani, în Canada, unde trăiește și în prezent. Are diverse studii în Québec și Kingston (Ontario) și a predat o vreme la University of Western Ontario, devenind profesor la York University […]
Ideea cărții mi-a venit în biroul împărțit pe-atunci cu încă trei colegi de muncă. De fapt, prieteni. Lucram cu toții într-un muzeu. În acea zi eram doar cu Ciprian, iar el se-apucase să-mi povestească despre călătoria făcută în Grecia, ca pelerin la Muntele Athos. Vecin pe scaunul din autocar îi fusese un […]
A venit ca de nicăieri vocea ariciului
A venit ca de nicăieri, înainte de toate, vocea ariciului. Cine era ariciul ăsta și de ce vorbea el așa? Ca în joacă vorbea, și totuși nu era joacă – el reușea să spună, stâlcit, ghemuit în el însuși, lucruri […]
În sfârșit ne despărțisem. De-aici să pornim. După ce nu mai credeam că se va mai întâmpla vreodată, ne despărțisem și eu mă mutasem într-o cameră de cămin. Ea trecuse de vreo câteva ori pe la mine să-mi mai lase câte ceva, o haină, o întrebare, o caserolă cu mâncare. Era tot timpul tristă, poate chiar […]
Am citit Sălbaticii copii dingo cu o curiozitate care nu s-a diminuat nicicum pe parcursul lecturii. Deși scriitura lui Vasile Ernu mi-e foarte cunoscută, iată că este (încă) foarte departe de momentul plictisului, căci această curiozitate a fost dublată de o nerăbdare care devine manifestă doar atunci când […]
Pot oricând să scriu o carte mai bună decât Cornul inorogului (și am s-o scriu). Pot oricând să scriu o carte mai proastă decât Cornul inorogului (și am s-o scriu). Numai să nu scriu cartea asta nu am putut.
După ce am bâjbâit năuc mai bine de o sută de pagini, simțind cum ceea ce fermentează […]
Am început să scriu romanul pe timpul stării de urgență, la mine la țară, unde am ajuns fiindcă mi-am pierdut jobul de content writer la o agenție de publicitate. Soldații l-am scris practic la foc automat, ca-n transă, mi-a plăcut mult să-l scriu; ăsta s-a legat greu, poticnit, am tras de mine să-l termin. […]