Romanele cu subiect muzical sint rare. Am mai spus-o si altadata. Scriu acum sub impresia ultimului roman citit, Mintuitorul, purtind semnatura surpriza a lui Eugene Drucker, unul din cei doi violonisti ce alterneaza ca primarius in Cvartetul Emerson. Dupa Arnold Steinhardt de la Guarnerius, este al doilea violonist ce se dedica literaturii, […]
Imi dadusem toti banii, dar absolut toti banii pe un pistol cu bile de sticla. Si bilele erau de fapt ca niste suveniruri din alea cu monumente inauntru si cu fulgi de zapada care ning atunci cind le scuturi. Si aveam multe, multe bile cu monumentele din astea celebre. Si chestia era ca atunci cind impuscam pe cineva cu o bila din […]
Ellocika Sciukina se descurca in viata de toate zilele cu destul de putine cuvinte. Treizeci, mai precis, pe care le invirtea pe toate fetele in functie de situatie, incit ajungeau sa insemne in acelasi timp un lucru si opusul lui. Printre replicile ei preferate se numara: „Faimos!“, „Vax!“, „Catastrofa!“ si „Ho-ho!“. […]
Martha Argerich imi este draga, fara sa o fi cunoscut vreodata. I-am vazut surisul prietenos cu ani in urma, de aproape, in Elvetia, la Festivalul de la Verbier. Un festival care anul acesta a putut fi urmarit integral pe Internet si la care a fost prezenta cu fidelitatea absoluta fata de prieteni ce o caracterizeaza. Altfel, Martha […]
Pomeneam saptamina trecuta de deficitul de imagine al politistului roman. In conditiile in care institutia politiei functioneaza mult mai bine ca acum cinci ani si e pe cale sa devina ceea ce ar trebui sa fie, deficitul de imagine ii poate crea probleme serioase. Chiar daca e eficienta – cum cred ca e macar pe cale sa devina. Fara […]
Singuratatea, dupa un timp mai lung, da un soi de veselie permanenta. Rizi, ii faci si pe ceilalti sa rida, sa se "distreze", sa uite, cumva, de nenorocirile lor intime, de prabusirea cotidiana intr-un dezas tru banal, prafos, interminabil... Si deodata, iarasi numai tu cu strania ta frica... parca terminind de interpretat un rol... […]
La unele triburi siberiene (la ciucci, de pilda), samanilor alesi li se pretinde sa se travesteasca in femei si sa devina barbati moi. Porunca aceasta vine de la un spirit tutelar (stramos), care nu este nicidecum feminin, ci pe deplin masculin. In ipostaza de barbati moi, samanilor cu pricina li se ingaduie tolerant sa aiba o familie […]
Cind eram in facultate (nu cea de film), adica acum vreo 10 ani, filmele lui Gheorghe "Gica" Preda circulau pe casete video, ca filmele americane pe vremea comunismului. Am auzit pe urma ca e o sursa foarte buna de filme, tot ce vrei si ce nu vrei gasesti la el. Recent, cind am fost in Polonia, a facut si el parte din "delegatie". […]
Un cetatean roman al zilelor noastre revendica teritoriul Moldovei. Este cea mai crocanta poveste pe care am citit-o in ultimii ani. Hazul istorioarei nu sta in rindurile de mai sus, ci in argumentatia reclamantului si in raspunsul Tribunalului Bucuresti. Domnul in cauza sustine ca are drept de proprietate asupra provinciei istorice […]
Pentru cine scrie cronicarul literar? Si cui anume are el de dat socoteala? Autorilor cititi si evaluati? Editorilor care i-au lansat? Publicului larg? Sau – daca nu e prea emfatica exprimarea – propriei constiinte profesionale? Cred ca un critic scrie in primul rind pentru sine. Fara o incredere masiva in capacitatea lui de intelegere […]