Nu cred ca Omul-problema este un film despre spleenul societatii de consum din tarile nordice, poate mai degraba despre spleenul din toate societatile unde exista un anumit standard de viata. Insa prefer sa-l vad ca pe un spleen existentialist, pentru ca, in ultima instanta, poti sa n-ai un salariu de 10.000 de euro pe luna (nici […]
Prima chitara pe care am vazut-o si-am tinut-o in mina era o imitatie de Gibson, poate chiar un Epiphone ratacit dincoace de cortina de fier. Memoria mea nu pastreaza numele,™. Inima si simtirea n-au uitat insa forma, sunetul si senzatia produsa la contactul epidermei copilului de 12 ani cu rotunjimea lemnului lacuit, catifelat, […]
Doi ani dupa 2004, Traian Basescu si partidul atasat, PD-ul, au facut tot ce le-au stat in putinta pentru a cobori cit mai jos in ochii electoratului PSD-ul si, putin mai tirziu, PNL-ul. Si, pentru ca este un specialist al luptei de gherila politice, presedintele a reusit in demersul sau. Fara sa faca neaparat greseli majore, cele […]
(Continuare din numarul trecut)
Se auzi, in fine, soneria (a telefonului, a celui fix, — iar nu aceea de la usa).
Acest „in fine“ e expresia oftatului de usurare pe care, dimpreuna cu ipochimenii acestei scrieri, il are autorul insusi, ajuns la grea ananghie narativa, — sau naratologica, ma rog.
Se auzi, in fine, soneria (a telefonului, a celui fix, — iar nu aceea de la usa).
Acest „in fine“ e expresia oftatului de usurare pe care, dimpreuna cu ipochimenii acestei scrieri, il are autorul insusi, ajuns la grea ananghie narativa, — sau naratologica, ma rog.
El […]
O amica, fosta stagiara timp de un an de zile la Bruxelles, mi-a povestit recent cum era cit pe ce sa intre in politica. Intr-o buna zi ploioasa in capitala Belgiei, s-a trezit cu un e-mail, urmat de un telefon, de la cabinetul unui ministru liberal. Acesta ii propunea, nici mai mult, nici mai putin, decit un post in echipa sa. Ca […]
In ultimii ani, Valeriu Cristea mai avea putini prieteni. Unii dintre cei mai dragi murisera; altii fugisera din tara in anii greu suportabili ai ceausismului. Iar dupa Revolutie, opiniile politice erau asa de patimase si divergente, incit s-au mai produs citeva raciri de vechi amicitii si unele despartiri: temporare ori definitive. […]
Scriu prea des, prea cu surle si trimbite, doar despre ce se intimpla imediat linga mine, desi as putea sa vad uneori, cu surdina pusa, si ce-i prin alte parti. De acord. Incerc sa ma simt bine in lumea mea de bucurii marunte, cind stiu ca in jur colcaie multa nedreptate si suferinta. Asa-i. N-am spirit critic viguros, demolator, […]
Am ajuns mai devreme cu 3 minute. E nasol ca n-am apucat sa vorbesc cu nimeni, sa-mi zica ce si cum, vreun coleg ceva, am intrat direct. Macar daca-mi zicea vreunul: Uite, bre, pe astia nu-i lasi sa intre, pe astia ii tii sub observatie, pe astia ii lasi in pace... era o treaba. Acuma ca au scos intrarea, tre sa fiu mai atent, ca […]
"Nou? Da ce-i nou supt soare? Nu sint toate trecute? Nu-i cinstea veche incit n-o mai gasesti pe pamint? (...) Nu sint, in sfirsit, vechi, paragine de vechi, toate virtutile si toate vitiurile, pan si moda?" Asa incepe un splendid text semnat de Mihail Kogalniceanu in "Dacia literara", pe care el insusi a fondat-o la 1840, la Iasi […]
Suna ca un film de amor, dar intre cei doi din titlu nu-i nici o legatura. Sau, daca ar fi vreuna, atunci doar mintea mea a puiat-o, fiindca in mod normal distanta dintre Selma Lagerlof si Thomas Pynchon e cit oceanul ce desparte New York-ul de Laponia. Si totusi, ii alatur. Saptamina trecuta am povestit cum m-am pitulat in Minunata […]