Cine mai crede ca a zabovi la nesfirsit in propria-ti lume interioara poate fi semnul unei corectitudini politice? Daca simplitatea exprimata in banalitatea zilelor nu-i o corvoada, atunci vesmint baroc ii vine scrisul. Femeie irlandeza, necrutatoare, cu o inteligenta ascutita, rar fragila in demersurile sale, Iris Murdoch "marcheaza" […]
Pe vremea cind eram inca studenta (adica fix acum doua luni), obisnuiam sa fac seri de cinemateca, devorind filmele "de noapte" de pe Pro Cinema – impatimitii stiu probabil care, acelea din seria capodoperelor (cu unele exceptii, cum le sade bine diversitatii si gustului meu pretentios), vazute si revazute, niciodata "trecute", […]
Cu pseudonimul sau "multicultural", Svabul Italo a revolutionat literatura italiana de secol XX... post-mortem. Intre o viata de functionar si trei romane, nici unul recunoscut la adevarata valoare (poate doar Constiinta lui Zeno, care a beneficiat, in cele din urma, de ceva publicitate datorata lui James Joyce), autorul italian a […]
Asa cum, imaginind o ratacire prin desert, iti simti organele din ce in ce mai aspre, posesoare – dintr-o data – de gheare imense, necrutatoare, ce-ti zgirie invelisul pe care pareai stapin pina atunci, in cautarea tulburatoare, existentiala a unei licori salvatoare – nici tu nu-i mai stii exact numele –, la fel iti ramine […]
Vian se (auto)topeste in coctailuri de muzica, in flambe-uri de literatura, in frapierele cluburilor "asediate" de fum si parfumuri grele. El nu vrea sa-ti spuna, ci iti insinueaza: pentru ca stie cind se opreste rolul ingredientelor si unde incepe gustul pur; pentru Spuma zilelor; pentru ca si eu, si Luiza (Vasiliu) ne-am amintit, […]
Daca nu ar fi avut o pasiune cel putin la fel de ravasitoare pentru femei, Alberto Vazquez-Figueroa ar fi scris 80 de romane, nu doar 40. Timpul petrecut facind sex putea echivala cu peste citeva sute de pagini de carti abundind in noi si noi peisaje exotice, spune autorul. Dar nu marturiseste in interviurile sale nimic despre consecintele […]
De obicei, cind se apropie toamna ne revin involuntar in minte o sumedenie de nostalgii. Reactivate sub prezentul aramiu, ele sint insasi incarcatura anotimpului boem pe care il (re)traim. Pot fi oameni, arome, obiecte, fiecare cu o viata sezoniera aparte, nascuta din amintirile noastre permanent subiective. Astfel, alegerea autumnala […]
Pe Kazuo Ishiguro il stiti, probabil, din Ramasitele zilei. Carte invaluita in sensibilitate si delicatete japoneza, cu drame intortocheate, aceasta a fost transformata intr-o pelicula cu aer englezesc, lumini blinde si interioare victoriene, avindu-i in distributie pe Anthony Hopkins si Emma Thompson. In 1989, tot Ramasitele zilei […]
Pe japonez esti tentat sa-l caracterizezi prin trasaturi fine, gesturi delicate, replici masurate (adesea proverbiale). Per ansamblu, o aparenta sfioasa, asemenea atitudinii eterice degajate de o domnisoara de pension. La fel cum o multime de japonezi iti apar ca o masa cuminte, "centralizata", dispusa sa-si urmeze – supus – telul, […]
E greu sa caracterizezi literatura lui Margaret Atwood. Inventiva, ghidindu-se dupa subiecte permanent reimprospatate, scrierea sa nu are obsesii de lunga durata, nu cade niciodata in patima maniheismului. Respira insa un amestec de traditie (de la personaje biblice la mari figuri literare) si nou (oameni simpli surprinsi in ipostaze […]