Titlul de mai sus parafrazeaza o carte despre care cred c-am mai amintit prin coltul asta de pagina. Vitea Maleev, la scoala si acasa era un volum pe care l-am citit cu nesat in copilarie, ce istorisea viata "iluminata" a unui pionier sovietic; acesta facea si desfacea si se dovedea un mare inventator al vremurilor de aur: ba-si construia […]
Din cauza unei administrari excesive, in anii ’80, a medicamentelor mindriei nationale, avem astazi o alergie sau baremi o retinere fata de romanism. Ne rasuna inca in creieri cintecele inept-patriotice ale copilariei, in care Tara era una cu Conducatorul ei. Ceea ce, cu doua decenii in urma, insemna o gura de aer proaspat in lagarul […]
Aldo Palazzeschi a fost marea sansa, din pacate ratata, a futurismului italian. Aparut din neant, dupa vagi studii comerciale la Venetia si Florenta, fara prea multa scoala, se pare (obisnuia sa declare ca "La mia vera maestra fu la strada"), el incepe in 1905 sa publice volume poetice neobisnuite prin versul liber si prin inspiratia […]
6... restul lumii. Sarabanda insultelor continua. Nici un personaj nu ezita sa-i faca pe ceilalti cu ou si cu otet. Fiecare leaga altuia tinichele de coada. Luarea in tarbaca se joaca, in prelungiri, in nocturna (actul doi). Apogeul e atins (prin mortale lovituri de la unsprezece metri) in actul al treilea. Intilnirea e provocata […]
"Cind mor oameni nevinovati, simpli, deloc iesiti din comun – este inca si mai infricosator decit atunci cind moare un om important. Cind mor dintr-astia, obisnuitii, si mor asa, stiti, in ritm sustinut si multi deodata, si nu la razboi, ci chiar in case, in avioane sau in drum spre serviciu, pai, atunci insasi viata statului se […]
To Whom It May Concern si pina la Societatea Romana de Radio...
Scrisoare pentru melomani – "Muzica nu trebuie inteleasa, ea trebuie ascultata" (Hermann Scherchen)
Daca fiecare tip de muzica isi are amatorii ei si este greu de gasit un gen care sa fie iubit prin consens de toata lumea, este la fel de evident ca radioul, ca institutie publica, trebuie sa sustina si sa documenteze toate genurile. Este ceea ce facea, cu mai multa sau mai putina convingere, si radioul romanesc, care acum pare sa […]
Sint avertizata de cititorul meu ca "verbalizez" prea mult si ca bag prea multe "umori" in text. Va urma asadar un text fara umori, cu verbalizari la limita suportabilului. "Deci": despre Le Rayon vert, de Eric Rohmer, cineast ex-Nouvelle Vague, din care am vazut spre rusinea mea doar citeva filme. Imi place totusi foarte mult. Printre […]
(Continuare din numarul trecut)
— Aha, exclama Carpen; imi cade fisa, in sfirsit, ca si ceea ce mimasem eu, cu bautul din aceeasi cupa, era un fenomen de fausse memoire. Vazusem titlul, scris cu litere verzale, pe afisele din drumul meu spre scoala, si astfel l-am plagiat fara sa vreau. Amicul dumneavoastra a scris si […]
— Aha, exclama Carpen; imi cade fisa, in sfirsit, ca si ceea ce mimasem eu, cu bautul din aceeasi cupa, era un fenomen de fausse memoire. Vazusem titlul, scris cu litere verzale, pe afisele din drumul meu spre scoala, si astfel l-am plagiat fara sa vreau. Amicul dumneavoastra a scris si […]
Dupa toata vinzolitura de la televiziuni, doamna Aurica, infirmiera care sta noaptea cu mama, m-a rugat sa nu ma supar, dar vrea sa ma intrebe de ce nu se vede concret ca ramine ceva dupa oamenii care toata ziua lucra cu capu, adica stau, citesc, scriu si vorbesc. Sau, in fine, de ce ramine asa de putin. Nu-i place ca patronii-s putred […]
Am avut o idee desteapta. Da mai intii sa ma prezint. Eu ma numesc Ghiocel si sint dj la postul de radio piratat care imi apartine, la care sint si actionar majoritar unic si pun manele, hip-hop, din astea, cu doua fire legate de calorifer si un casetofon Powasonic stereo. Si eu, DJ GHIO, asta e numele meu de scena, am zis asa: Facem […]