Sa stii ca a iesit bine si priveghiul de la Uniunea Scriitorilor, si tot. Banuiesc ca vrei sa afli birfe, asa ca stai sa ma gindesc putin. Au venit, ai vazut, tot virfurile Noului Val – Puiu, Mungiu, Porumboiu, Muntean, Razvan Radulescu. Si Tica Popescu. Si Junele Negoescu, si Simona Ghita. Alex Baciu si Tudor Lucaciu. Velvet Moraru. […]
Nu am fost prieteni, eram diferiti. Inca de la primele numere din “Suplimentul de cultura” ne-a laudat pe noi, tinerii jurnalisti culturali aparuti peste noapte, care isi permiteau sa nu tina cont de canoane si de specificul culturii romane, literaturocentrismul. Era ceva sa te vezi laudat in “Dilema veche” de als. El si cu […]
L-am cunoscut pe Leo la cenaclul lui Croh (Ovid S. Crohmalniceanu), prin 1985, cred. Scria niste proze sofisticate, bizare. Mi-au placut mult. Era un baiat (ca asa o sa ramina pentru mine mereu) exquis. Avea o minte exquise, un fel de a vedea lumea exquis, lecturi exquises.
Mi-a vorbit pe atunci despre Oberman, cartea lui […]
Am zis de la aflarea tristei vesti ca se intimpla atit de rar sa intilnesti oameni mari incit plecarea lui Leo va fi greu de indurat. Acesti oameni mari de care vorbesc sint cei care nu te apasa cu maretia lor, dar pe care tu o simti si o respecti. Sint oameni care nu au nimic de demonstrat si care nu-si bat capul sa te subjuge. Sint […]
2007. In Cannes, la o circiuma undeva pe Rue Meynardier, parca, de la primarie pe stradute in sus. Un loc pe care il stia Leo. Iulia, Leo si eu. Unde mergem azi? Hai acolo, la pisica. Care pisica, draga? i-o reteaza Iulia, usor obosita dupa atita mers si atitea filme. E deja a doua saptamina de festival. La pisica in cutie, draga, […]
Draga Leo,
Ai avut parte de atitea tributuri superbe, incit nu vad rostul sa-ti mai scriu inca unul. Stii doar ca te iubesc, ti-am tot spus-o pe la mesele noastre cind deveneam sentimentala si incepeam sa-ti multumesc pentru cite ai facut pentru mine, iar tu parai: “Hai, draga, fii serioasa, ca n-am facut nimic”.
Ai avut parte de atitea tributuri superbe, incit nu vad rostul sa-ti mai scriu inca unul. Stii doar ca te iubesc, ti-am tot spus-o pe la mesele noastre cind deveneam sentimentala si incepeam sa-ti multumesc pentru cite ai facut pentru mine, iar tu parai: “Hai, draga, fii serioasa, ca n-am facut nimic”.
Dar […]
Imi vine mai mult sa pictez ceva decit sa scriu cele citeva cuvinte. Am scris in caietul de bun-ramas, am spus ce am simtit in fata mamei lui si a tuturor prietenilor in acea zi de marti cind a ales sa fie incinerat. Acum ma simt responsabila fata de cititori sa le vorbesc despre Alex, sa il descriu, sa ii fac de fapt sa se indragosteasca […]
Leo priveste inapoi cu un ochi inchis. E singura arta, zice el, care se face inchizind un ochi. As spune ca si inchizind doi ochi poti vedea, daca ai “citit” fie si o singura data fotografiile lui Leo (nu toate, poate doar unele, in functie de propria ta “lectura”), trecutul pe care il face prezent sau mai degraba prezentul […]
Nu stiu cum sa scriu despre Leo pentru ca am o teama uriasa de a deveni ridicol printr-un exces de patetisme sau amintiri despre trecut. Leo a fost singurul om care venea si imi spunea verde-n fata ce a iesit bine, ce n-a functionat, cum s-ar putea face mai bine una sau alta. Indiferent daca vorbeam de un film sau de festival, de-un […]
Cind sa anuntam (cu mare durere in suflet) ca acest burdihan al Ancutei s-a indestulat si ca ar fi momentul sa taiem pofta de amintiri a multor prieteni (ba chiar necunoscuti, care au luat de bune invitatia de a se strecura in rubricuta si s-au imbulzit sa raspunda telefonic, pe email-uri, posta romana), cine da semeseu din frumoasa […]