In 2003, prin reorganizarea Fundatiei Culturale Romane si a Editurii Fundatiei Culturale Romane, a infiintat Institutul Cultural Roman – ca institutie publica de interes national, cu personalitate juridica, dispunand de buget propriu si dotata cu institute culturale romanesti in strainatate –, al carui presedinte a fost pana in 2005. In cei aproape 15 ani de functie publica a reusit nu doar constructia unei institutii care, iata, functioneaza si azi cu succes, ci si realizarea a numeroase proiecte culturale in tara si peste hotare. Din 1992 a devenit membru al Academiei Romane.

 

Psihiatru, prozator, scenarist, eseist, Augustin Buzura a fost preocupat de-a lungul vremii nu doar de propria cariera, ci si de modalitatile prin care se poate crea un cadru in care sa aiba dreptul la exprimare cat mai multe dintre vocile artistice ale tarii, indiferent de orientarea, ideologia sau optiunile estetice ale acestora.

 

Augustin Buzura a absolvit Facultatea de Medicina si Farmacie din Cluj (1958-1964). A renuntat la profesia de medic psihiatru si s-a dedicat literaturii, dar pasiunea pentru profunzimile naturii umane se va regasi in toate romanele sale. A debutat cu volumul de nuvele Capul Bunei Sperante. A publicat alte volume precum Absentii (1970), Fetele tacerii (1974), Refugii (1984), Recviem pentru nebuni si bestii (1999) sau Raport asupra singuratatii (2009).

 

Mai multe productii cinematografice si de televiziune au fost realizate dupa scenarii de Augustin Buzura: Orgolii (1981, regia Manole Marcus, dupa romanul omonim), Padureanca (1987, regia Nicolae Margineanu, dupa o nuvela de Ioan Slavici), Undeva in Est (1991, regia Nicolae Margineanu, dupa romanul Fetele tacerii).