ȘTIRI  -  Suplimentul de cultur?  -  

„Cred ca plecarea dintre noi a Monicai Lovinescu trebuie sa fie un prilej de meditatie si reculegere activa: meditatie asupra vietii dedicate culturii romane libere, a felului in care a continuat activitatea tatalui, marele critic Eugen Lovinescu, dar si a modului in care a lucrat pentru a reduce izolarea tarii noastre in lume. (…) Monica Lovinescu a riscat adeseori ducind aceasta lupta continua, si-a pus in pericol inclusiv viata, dar in final a cistigat respectul tuturor si mai ales pe cel al dusmanilor ideologici”, a spus ambasadorul Romaniei la Paris, Teodor Baconsky, pentru NewsIn. „Nu este cazul pentru marii intelectuali sa deschidem o carte de condoleante, a explicat acesta (raspunzind variilor sugestii – n.r.), dar ambasada va depune o coroana de flori in memoria sa”, a adaugat Baconsky.

H.R. Patapievici: Pasiunea ei pentru adevar

„Monica Lovinescu alaturi de sotul ei, Virgil Ierunca a fost un om care spunea adevarul atunci cind acesta nu se putea spune. Vocea ei inconfundabila, propagata pe undele postului de radio Europa Libera, a fost pentru noi vocea sperantei, in negura deznadejdii, vocea care ne dadea iluzia ca nu este totul pierdut. Monica Lovinescu avea o pasiune pentru adevar”, a declarat pentru NewsIn, Horia Roman Patapievici.

Gabriel Liiceanu: A murit inconjurata de ignoranta, indiferenta & uitarea romanilor

„Monica Lovinescu, de ale carei vorbe la Europa Libera s-au agatat sute de mii de oameni inainte de 1990, a murit in stil romanesc; inconjurata adica de ignoranta, indiferenta si uitarea noastra. In ultimii ani, cit a stat literalmente tintuita la pat, telefonul incetase aproape sa sune, iar cartile ei memorabile aparute in acest rastimp in tara au facut obiectul unui interes mediocru”, a spus Gabriel Liiceanu pentru NewsIn.

„De la un moment dat incolo romanii n-au mai avut nevoie, pur si simplu, de Monica Lovinescu. La ce bun sa tii minte un om a carui valoare de intrebuintare disparuse intr-un interludiu al istoriei? (…) Cu fiecare moarte ilustra, imi spun ca avem un adevarat har in a ne sabota sistematic istoria. Si asta pentru ca nu suntem capabili sa respectam minima ei conditie: civilizatia aducerii aminte. (…) Adevarul e ca, nestiind sa onoram spiritul altuia, nu ne place sa avem eroi si, mai ales, nu ne place sa avem eroi contemporani. Romanii prefera sa-i uite pe cei care le-au daruit ceva esential din viata lor, deoarece, disparindu-le simtul comunitar, asa cum nu mai cred in jertfa, cred ca e mai bine sa nu datorezi nimic nimanui”, a spus Liiceanu pentru NewsIn.