Luni, 9 decembrie 2024, ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu (Bd. Regina Elisabeta, nr. 38, București), are loc lansarea volumului Brauner. Pictorul clarvăzător de Valentina Iancu, publicat în colecția „Biografii romanțate“, coordonată de Adrian Botez.
Alături de autoare vorbesc Anca Vieru, Monica Enache și Cosmin Ciotloș. Discuția este moderată de Victor Cobuz. Lansarea de carte este urmată de o sesiune de autografe.
Despre carte
„Lumea spiritelor pe care a văzut-o era una a animalelor fantastice, plină de simboluri cosmogonice și sugestii ancestrale. Era chemarea spre traducere a necunoscutului prin pictură pe care o simțea de ceva timp. Mai mult ca niciodată, a înțeles că menirea lui de pictor depășește reprezentarea realității. A recunoscut chemarea, contactul cu alte lumi. S-a întâlnit parcă cu un alt Victor Brauner, un Victor infinit, victorios, iluminator. S-a întâlnit cu sine, o parte ascunsă a sinelui. Sinele vrăjitor, sinele scrib, sinele care decodifică mistere. Sinele medium, permanent legat de lumea spiritelor.“
Victor Brauner (15 iunie 1903, Piatra Neamț – 12 martie 1966, Paris) a fost al treilea copil dintre cei șase ai lui Deborah și Herman Brauner, o familie modernă de evrei din Piatra Neamț. Copilăria și adolescența și le-a petrecut între Piatra Neamț, Hamburg, Brăila, Viena, Fălticeni și București. A urmat cursurile Școlii de Belle-Arte din București, la care a renunțat ulterior în favoarea unei formări autodidacte, libere, în inima experimentului avangardist. Pornind de la interesele constructiviste din primii ani de creație, a experimentat apoi în direcția căutărilor interioare suprarealiste. S-a regăsit în suprarealism și a devenit un nume de referință al grupului internațional. A deschis prima expoziție personală în 1924, în tandem cu lansarea publicației avangardiste 75HP, număr unic tipărit în condiții grafice excepționale. Stabilit în Franța în 1930, l-a cunoscut pe Brâncuși, care l-a inițiat în arta fotografică. În decembrie 1934, a deschis prima expoziție personală la Paris, coordonată de André Breton. Ulterior, artistul a devenit o figură cunoscută și recunoscută a grupurilor de avangardă din București și Paris, cu o amplă activitate expozițională. După perioada suprarealistă, și-a îndreptat atenția spre pictura simbolică, proprie, figurativă, de sorginte primitivă, mistică. Marcat de angoase existențiale și de o depresie profundă, s-a izolat treptat în propria artă. Lucrările sale sunt prezente în majoritatea marilor muzee ale lumii. Cea mai amplă colecție de lucrări și documente se află în prezent la Muzeul de Artă Modernă – Centrul Georges Pompidou.
AUTOAREA
Valentina Iancu (n. 1985) are studii de istoria artei și teoria imaginii. Practica sa este hibridă, bazată pe cercetare, împărțită între activități editoriale, educaționale, curatoriale sau de management și orientată spre solidaritate, activism și artă politică. După aproape un deceniu de activitate în cadrul Muzeului Național de Artă al României, unde s-a ocupat de îngrijirea patrimoniului de artă românească modernă și a semnat o serie de expoziții de anvergură, lucrează acum independent, între București și Berlin. Publică frecvent studii de istoria artei în reviste din țară și din străinătate, iar din 2011 scrie pentru „Revista Arta“.