Originar dintr-o regiune amenintata cu despadurirea, cintaretul si chitaristul Theo Rakotovao a fondat grupul Mikea cu scopul de a face cunoscuta cultura muzicala a unui popor izolat care traieste in sudul Madagascarului. Cu un acompaniament de percutie si chitara acustica, el interpreteaza cintece pe care le-a invatat pe cind era copil si avea grija de animalele familiei.
A ales ca pseudonim Mikea, numele regiunii sale natale, care fusese desconsiderata pina atunci. Ajuns la Tulear datorita unor preoti italieni care au crezut in el, Theo Rakotovao si-a facut studiile in management, dar visul lui a ramas unul singur: sa devina ambasadorul poporului sau prin intermediul beko-ului – termen care semnifica in acelasi timp un stil muzical si o chitara traditionala cu patru coarde.
In marea diversitate de stiluri muzicale din Madagascar, Beko este acela care descrie cel mai bine nostalgia si miile de probleme ale vietii cotidiene de acolo. Mikea cinta despre aceste sate ce risca sa fie parasite, din cauza ca defrisarile au declansat spirala degradarii mediului, sau pentru ca «dahalo», grupuri de tilhari, ataca gospodariile si fura animalele, semanind teroarea in sate. Mikea spune si povesti despre dragoste si dezamagire, despre tinerii saraci care nu au curajul de a face curte fetelor in zilele de tirg. Dincolo de interesul muzical, grupul si liderul sau au atras atentia publicului asupra unei regiuni si a unui popor a carui cultura, profund legata de padure, este in prezent amenintata cu disparitia. Deseori, Beko se cinta a-capella, lasind loc calitatilor vocale si interpretarii cintaretului. Orchestratia pieselor MIKEA a fost gindita pentru ca notele de chitara si percutia sa formeze doar pinza colorata pe care se asterne vocea lui Theo Rakotovao, calda si puternica, capabila de a urca cu usurinta in octave.
Mikea nu are decit citeva concerte in Europa, printre care si cel de la Iasi, inainte de a se reintoarce in Madagascar.