Premiul Goncourt, alegerea României și Republicii Moldova a fost decernat scriitorului haitian de limbă franceză Makenzy Orcel pentru romanul Une Somme humaine. Anunțul a fost făcut în cadrul Târgului de carte Gaudeamus în prezența Excelenței sale, Doamna Ambasador a Franței Laurence Auer, de doamna Camille Laurens de la Academia Goncourt și scriitorul Cristian Fulaș.
Imediat după primirea acestei minunate vești, i-am solicitat fericitului laureat acest scurt interviu.
Dan Burcea
Cum ați primit formidabila veste a premiului Goncourt, alegerea României și a Republicii Moldova, al cărui juriu este format din studenți dina ceste două țări?
Această alegere a juriului din România și Republica Moldova este o mare onoare pentru mine. România dispune de o mare forță literară. Numeroși autori din țara dumneavoastră m-au hrănit, au participat și continuă să contribuie la construirea mea personală și a operei pe care o clădesc de câțiva ani buni. „N-am înțeles nimic din natura umană.“ Scriind aceste cuvinte, Benjamin Fondane a atins cu degetul exact în locul unde se ascund toate căutările mele. Nu-mi amintesc la ce vârstă am descoperit în revista „Boutures“ – o revistă literară haitiană condusă de marele poet haitian Georges Castera – un grupaj cu 11 poeți români contemporani. Printre ele și versurile incredibile ale lui Horia Bădescu: „Termini acest poem/ Cu pumnul în gură/ Istoria urlă/ Sau Aura Christi/ Tată, care ești în ceruri/ Cine sunt eu pentru a-mi fi dat puterea zilnică de a asculta discursul Vidului, al Nimicului“.
Prin experiența ei dureroasă, eroina romanului dumneavoastră vorbește în numele femeilor, a tuturor femeilor. Ați putea spune că acest premiu prestigios constituie și un succes al acestor femei?
Vocea acestei femei are și valoarea tuturor bărbaților. Căci ea ne vorbește despre lume, despre noi, despre măruntele ei frumuseți și marile ei mizerii. Dincolo de toate, acest premiu confirmă că literatura este cel mai frumos, cel mai mare dintre toate voiajele care există.
Cui dedicați acest premiu?
Mamei mele, care m-a crescut într-un cartier dificil din Port-au-Prince. Pentru ea scriu, ca un omagiu dedicat privirii și curajului ei. Îl dedic și fiului meu care mă învață ce este viața. Mai dedic acest premiu și editoarei mele Emilie Colombani, care m-a însoțit în mod admirabil în scrierea cărții mele.
În aceasta perioadă de efervescență a premiilor literare, ce-am putea să vă urăm?
Trebuie să-mi urați să-mi regăsesc cât se poate de repede drumul către scris. Abia aștept.
Un scurt mesaj la adresa studenților români și moldoveni?
Îmi încrucișez mâinile și mă înclin pentru a vă spune mulțumesc. Mulțumesc Academiei Goncourt, întregii echipe care a lucrat la această a zecea ediție a acestui premiu în România, Institutului Francez etc. Sunt fericit să am în comun cu dumneavoastră această Somme humaine.
Romanul dumneavoastră va fi tradus în curând în limba română. Până atunci ce ați dori să le transmiteți cititorilor francofoni din România?
Voi veni să-i întâlnesc, să discutăm să descopăr cele două țări ale dumneavoastră. Până atunci, le doresc să își continue și alte călătorii, prin alte tărâmuri imaginare.