“Nimic nu pare sa atirne greu in Marfa si banii, insa daca vrem sa cautam o ‘ancora’, putem spune ca filmul vorbeste despre primii pasi, nesiguri, ai unei natiuni postcomuniste pe calea sa catre capitalism” scrie Scott Foundas de la The Village Voice.
“Desi contine situatii neasteptate, desi deconcertant si agil ca tehnica de realizare, Marfa si banii e mai mult decit un film de actiune si suspans. Al doilea lung metraj al lui Cristi Puiu, Moartea domnului Lazarescu, cistigator al Premiului Un Certain Regard la Cannes in 2005, i-a initiat pe multi dintre criticii de film europeni si americani intr-o noua forma de cinematografie: realista, dura, critica la adresa societatii, un tip de cinematografie care tocmai irumpe in Romania. Marfa si banii traverseaza oceanul cu o intirziere de sapte ani, in urma filmului Moartea domnului Lazarescu. Cu toate ca este mai modesta ca arie de cuprindere tematica, pelicula nu e mai putin impresionanta prin increderea de sine, candoarea si relevanta sa contemporana acuta, eliberata de dogme. (…) Extraordinar in Marfa si banii este faptul ca reuseste sa imbrace o drama puternica, angoasanta, intr-o anecdota de viata obisnuita. Cum e de multe ori cazul in filmele romanesti recente, actorii joaca atit de bine incit nici nu le observi jocul. Nu se citeste nici un fel de emotie, nici o expresie elaborata a starilor interioare. Nu vedem decit oameni care raspund unor circumstante care devin din ce in ce mai tensionate si confuze. Abia la final ajungem sa ne miram de complexitatea povestii si de claritatea cu care a fost spusa, scrie A.O. Scott in The New York Times
Alte cronici la Marfa si banii au mai aparut zilele acestea in Film Journal, New York Magazine si Slant Magazine.