Vineri, 9 martie, ora 19.00, la sediul Ambasadei României în Regatul Spaniei (Avenida Alfonso XIII, nr. 157, 28016, Madrid), Doina Ruști, Liliana Corobca și Ioana Baetica Morpurgo sunt invitatele Serilor Acasă la Ambasadă, eveniment prilejuit de celebrarea Zilei Internaționale a Femeii și organizat de Ambasada României în Regatul Spaniei și de Asociația Freedom Smile, cu sprijinul Ministerului pentru Românii de Pretutindeni.
Cele trei scriitoare se vor întâlni cu cititorii, vor citi fragmente din cele mai noi romane – Logodnica și Mâța Vinerii, de Doina Ruști, Capătul drumului și Kinderland, de Liliana Corobca, Schije, de Ioana Baetica Morpurgo – și vor oferi autografe.
- Logodnica, de Doina Ruști (Polirom, 2017)
O poveste adevărată despre dragoste și răzbunare
„David Kinsella este un regizor britanic, stabilit în Norvegia. De fapt, prin sânge este irlandez, plin de pasiune, ca toți fidelii Sfântului Patrick, dar a ales să-și potolească temperamentul de foc în liniștita și calma Norvegie, care l-a adoptat. Regizor de succes, David este legat și de România, unde are mulți prieteni care îi cunosc viața și pasiunile. Iar una dintre aceste pasiuni a vrut să-i fie transformată într-o carte. Fără ezitare, gândul m-a dus la Doina Ruști, stăpâna cuvintelor și a poveștilor care te fascinează. Ca noi toți, și David a fost cucerit de farmecul ei narativ și-a rugat-o să-i scrie povestea de dragoste. Altcineva vede uneori mai bine decât tine cheile ascunse într-o serie de întâmplări. Însă nu acesta a fost motivul principal al lui David. El a vrut să experimenteze condiția de personaj. Să simtă pe propria piele ochii necruțători ai spectatorului. Desigur, și-a închipuit că Doina va urmări faptele pe care el însuși i le mărturisise, lucru imposibil, având în vedere originalitatea ei ieșită din comun. «Ce poveste este aceea, a întrebat ea, spusă pe o singură voce? Orice iubire presupune un EL și o EA, două puncte de vedere.» Prin urmare, Doina a scris un roman admirabil, din două confesiuni, pe cât de diferite, pe atât de legate.
Scris în trei luni, romanul Logodnica nu este doar povestea de iubire a lui David, ci și o parabolă despre Est și Vest, despre extremele Europei.“ (Dan Burlac)
- Mâța Vinerii, de Doina Ruști (Polirom, 2017)
Mâța Vinerii spune istoria unui rețetar magic și a unei familii de adepți ai marelui Sator. Plasată în Bucureștiul fanariot și epoca luminilor, la fel ca Manuscrisul fanariot – ultimul bestseller semnat Doina Ruști –, povestea trece pe nesimțite de la faptele reale din anul 1798 la misterele unui cult de magicieni, ale căror fabuloase rețete culinare, notate cu acribie în Cartea bucatelor rele, scot la lumină gusturile vieții arhaice și rafinamentul unei bucătării fermecate, din vremuri de mult uitate. Cărăbușii prăjiți, crumilla cum animis, plăcintele de trandafiri, elixirele de iubire sau lichiorul formicosus sunt numai câteva dintre mixturile vrăjite ce condimentează peripețiile Mâței Vinerii.
Doina Ruști este una dintre cele mai apreciate voci feminine ale literaturii contemporane. Tradusă în numeroase limbi, invitată la evenimente internaționale, s-a impus în special prin romanele cu tematică diversă și construcție solidă. Dintre romanele sale, unele reeditate în colecția Top 10+, amintim Fantoma din moară (2008), roman amplu despre comunismul românesc, distins cu Premiul pentru Proză al USR, Zogru (2006) și Lizoanca la 11 ani (2009, reeditat în 2017 la Editura Polirom cu titlul Lizoanca) – recompensat cu Premiul „Ion Creangă“ al Academiei Române. Manuscrisul fanariot (2015) și Mâța Vinerii (2017), două bestselleruri, au deschis seria ficțiunii istorice. Doina Ruști trăiește în București, este profesor universitar și scenarist. Pagină web: http://doinarusti.ro.
- Capătul drumului, de Liliana Corobca (Polirom, 2018)
Familia Anei Blajinschi, o femeie de aproape 90 de ani, decide să o mute pe aceasta la un cămin de bătrâni. O strănepoată primește misiunea delicată de a merge la ea ca s-o convingă să accepte această soluție. Însă vizita ia o turnură neașteptată când octogenara începe să-i povestească fetei despre perioada de coșmar din tinerețe, când a fost deportată în stepele Kazahstanului. După o călătorie cumplită, alături de mii de oameni înghesuiți în vagoanele pentru vite, în timpul căreia a crezut la un moment dat că și-a găsit dragostea, pentru Ana au urmat zece ani de viață grea, pe timp de război și foamete, însă credința în Dumnezeu și speranța că va supraviețui i-au dat putere. Străbunica își deapănă amintirile dureroase, străpunse pe alocuri de raze de lumină, căci „povestea are putere, povestea alungă necuratul, dar alungă și moartea“. Bazat și pe mărturii reale, romanul Lilianei Corobca este o călătorie în întuneric, cu întâmplări cutremurătoare, în care doar în ultimul moment descoperim ce se află la capătul drumului.
- Kinderland, de Liliana Corobca (Cartea Românească, 2013; Polirom, 2015)
Kinderland, bestsellerul Editurii Cartea Românească la târgul de carte Bookfest (2013), a fost distins cu Premiul Radio România Cultural, secțiunea Proză (ediția 2014), și cu Premiul Crystal la Festivalul Internațional de la Vilenica (Slovenia) și a fost nominalizat la Premiul Național de Proză al „Ziarului de Iași“ și la Premiul literar „Augustin Frățilă“. Este de asemenea tradus în germană și în slovenă.
La doisprezece ani, Cristina este nevoită să devină mama celor doi frați mai mici atunci când părinții pleacă la muncă în străinătate, după „bani lungi“. Prin ochii fetiței descoperim universul unui sat moldovenesc contemporan, populat în majoritate de copii și bătrâni. Aici copiii învață singuri să supraviețuiască, în timp ce așteaptă să li se împlinească cel mai frumos vis: întoarcerea părinților acasă. Dar aceștia nu se lasă înduplecați nici atunci când sunt invocați prin ritualuri magice, păgâne. Părăsiți, copiii se alină cu amintirile vagi ale unei vieți normale de familie, imitând, înainte de vreme, gesturile adulților. Cristina povestește despre cruzime și tandrețe, despre durere și mângâiere, disperare și speranță – despre țara copiilor maturi, ale căror glasuri nu sunt ascultate de nimeni.
Liliana Corobca s-a născut la 10 octombrie 1975, în satul Săseni, raionul Călărași, Republica Moldova. A debutat cu romanul Negrissimo (Arc, 2003; Premiul „Prometheus“ pentru debut al revistei „România literară“, Premiul pentru debut în proză al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova) și cu Personajul în romanul românesc interbelic (teză de doctorat, 2003). A publicat romanele Un an în Paradis (Cartea Românească, 2005, tradus în italiană și germană), Kinderland (Cartea Românească, 2013; Polirom, 2015, tradus în germană și slovenă, bestsellerul Editurii Cartea Românească la Târgul de carte Bookfest 2013, distins cu Premiul Radio România Cultural, secțiunea Proză, și cu premiul Crystal la Festivalul Internațional de la Vilenica, Slovenia, în 2014), Imperiul fetelor bătrîne (Cartea Românească, 2016), Caiet de cenzor (Polirom, 2017).
A scris și un monolog în trei acte, Cenzura pentru începători, apărut în Austria în 2014. A publicat volume științifice despre cenzura comunistă, exilul literar și bucovinenii deportați în Siberia. A beneficiat de burse și rezidențe de creație în Germania, Austria, Franța și Polonia.
- Schije, de Ioana Baetica Morpurgo (Polirom, 2017)
Nominalizare la categoria Proză în cadrul Premiilor „Nepotu’ lui Thoreau“, ediția 2017
Rănit într-o ambuscadă, Toma părăsește Baza de Operațiuni Speciale FOB Tagab-Kutschbach, Afganistan, unde a fost detașat alături de Forțele Speciale din 2009, și se întoarce în Celei, satul de baștină. Peste câteva luni e decorat de președintele Traian Băsescu, însă statutul de erou în lupta împotriva terorismului îl resimte incongruent cu situația personală – nevasta lui între timp s-a încurcat cu un polițist și se hotărăște să plece cu el în Italia, amintirea prietenului său care a murit pe front îl urmărește pretutindeni, satul e cuprins de paralizie. Simptomele de PTSD își fac loc progresiv în viața lui Toma. Singurii oameni cu care reușește să se conecteze cu adevărat acum sunt băiețelul lui de șapte ani, un țigan cu care a stat în bancă în școala generală și văduva prietenului său, cu care începe o relație pur sexuală. Flashbackuri din zona de conflict armat se inserează în viața de zi cu zi, alături de antidotul lor – memoria copilăriei. Prima parte din Trilogia H, Schije este un roman despre violență, conștiință, masculinitate, memorie și timp. Este un roman despre clișee instituționalizate, psihologia maselor, dizolvarea identității personale. Și despre supraviețuire.
Ioana Baetica Morpurgo s-a născut în 1980. A absolvit Facultatea de Litere din București, apoi masteratul de Antropologie Culturală SNSPA. A fost cercetător pe tema culturii tranziției în România postcomunistă la Universitatea Exeter, Marea Britanie, unde a și predat un seminar de Societăți contemporane. A publicat articole pe teme literare și socioculturale în reviste precum „Romȃnia literară“, „Dilema Veche“, „Academia Cațavencu“, „Observator cultural“, „New Internationalist“, „Contemporary Review“, „Lichtungen“, „Buchkultur“ etc. A contribuit cu eseuri și proză scurtă la diverse antologii – Cartea cu bunici (2007), The Review of Contemporary Fiction (2010), Erotographos 50+1 (2010), Best of: Proză scurtă a anilor 2000 (2013), Povești cu scriitoare și mămici (2014), 10 000 de semne (ICR, 2017). Prima ei carte, Fișă de înregistrare (Polirom, 2004), a fost selectată pentru premiul de debut al României literare. Romanul său Imigranții (Polirom, 2011) a fost premiat cu bursa de creative writing Kulturkontakt – Viena. Proza sa a fost tradusă în spaniolă, engleză, sârbă, albaneză, germană și italiană. Ȋn 2016, într-o tentativă (ratată) de a deraia trenul Brexit din Marea Britanie, a organizat o serie de conferințe și dezbateri pe tema Europa – spirit comun. Din 2004 trăiește în sudul Angliei, unde scrie, cântă la pian, înoată în ocean și coordonează un proiect de hedonism al ideilor – Lectures on Everything.