Experimentat in Romania reflecta efervescenta declansata in filmul experimental romanesc o data cu infiintarea BIEFF, in 2010, cand festivalul a avut 15 filme inscrise pentru sectiunea dedicata autorilor autohtoni, ajungand in 2015 la 85 de aplicatii.

 

Tematica, stilul abordat de regizorii romani, precum si directiile in care se indreapta creatia experimentala locala vor fi analizate impreuna cu publicul, de Andrei Tanasescu si de regizorii celor 10 filme din program, intr-o dezbatere dupa proiectie.

 

Accesul publicului este liber, in limita locurilor disponibile. 

 

PROGRAM

 

Sic Transit Gloria Mundi, Romania, 2012, 4’, de Mircea Cantor

(Centrul Pompidou Paris 2012)

Un video conceptual care sugereaza efemeritatea conditiei umane, iluzia gloriei pamantene si speranta in transcendenta. O femeie (frumoasa), ca o vestala desculta, imbracata in alb, desfasoara un fitil in palmele (bandajate) unor femei si ale unor barbati umili, cu haine negre, care stau in genunchi, intr-un cerc. Dupa ce femeia desfasoara firul in cerc, ii aprinde, continuand sa il desfaca. Flacara trece prin fiecare palma, arzand fitilul. Vestala iese din cerc si priveste impasibila focul arzand firul in palma ei. Performance-ul seamana cu un ritual, acompaniat de sunete de toaca intensificate, specifice chemarii ortodoxe la rugaciune, unde umilinta celor care cer si vanitatea celui care ofera impartasesc aceeasi soarta, moartea inevitabila.

 

The Pill of Happiness, Romania, 2013, 12’, de Cecilia Felmeri

(Premiul Canal+ la Festivalul de Film de la Montpellier 2013, Mentiunea Speciala a Juriului la TIFF 2013)

O comedie neagra care este, pe de o parte, o satira la adresa emisiunilor de tip reality-show, si pe de alta, un comentariu acid despre abuzurile cotidiene de care se loveste omul de rand in societatea romaneasca actuala, despre frustrarile acumulate zi de zi pe care are sansa sa si le vindece, cum altfel, decat in fata televizorului. Intr-un reality-show distopic, o astfel de intamplare neplacuta este reconstituita cu un twist in care raul din poveste isi primeste meritata rasplata, dupa un fel de lege a talionului. Filmul lanseaza o dezbatere interesanta despre forta manipulativa a televiziunii, a carei capacitate cinematografica de make believe, intarita de un carton cu textul bazat pe evenimente reale, il subjuga pe telespectator, prin alterarea granitelor dintre realitate si fictiune si prin mecanismele empatiei si identificarii cu eroul principal.

 

Menu, Romania, 2011, 5’, de Daniel Nicolae Djamo

(Festivalul International de Film de Scurtmetraj de la Clermont-Ferrand 2012)

Menu este filmul lui Djamo despre femeia care l-a crescut, facand parte dintr-un proiect video si fotografic mai mare, numit Buni, ce insumeaza 160 de ore de material filmat si aproximativ 500 de fotografii. Desi Djamo si femeia pe care proiectul se centreaza nu sunt rude, ea a reprezentat mai mult decat o mama pentru el. In 2009 a inceput s-o inregistreze video si fotografic, cu scopul de a intelege semnificatia trecerii in nefiinta si de a documenta si imortaliza procesul imbatranirii. Astfel, procesul a devenit un jurnal al ultimelor cuvinte, singurul lucru ramas de la o persoana draga, dupa ce aceasta a dezvoltat cancer colorectal si diabet.

 

Silent Places, Romania, 2013, 12’, de Simona Deaconescu

(Festivalul de Film de Dans San Francisco 2014)

O colaborare inedita intre coregraful-regizor Simona Deaconescu si directorul de imagine Oleg Mutu, in care dansul nu se ilustreaza, ci se interpreteaza si reinterpreteaza cu ajutorul limbajului cinematografic. Silent Places este un dance-film bazat pe examinarea vietii interioare a personajelor, surprinde nedumeririle, intrebarile si temerile lor intr-un moment de intimitate. Cruzimea si frenezia, copilaria, sentimente pentru care nu exista cuvinte, dar pe care cu totii le simtim, angoasa sufleteasca si haosul interior si recuperarea starii de echilibru, sunt sentimente care redau constiinta aglomerata a personajelor din film, autoevaluarea. Prin miscare si actiune, cele cinci personaje infatiseaza sentimente care se transforma in agonie, oameni prizonieri ai libertatii infinite intr-un spatiu infinit.

 

Death by Diamonds & Pearls, Romania, 2014, 8’, de Carioca Studio (Dragos Traistaru, Andrei Stoleru, Dragos Coman)

Evocand referinte culturale, momente istorice si revolta sociala, filmul propune conexiuni intre vechi si nou, punand in lumina transformari ce au avut loc datorita trecerii timpului. Exploreaza notiunile de mit, violenta, ipocrizie, pofta de putere, dualitate. O lume corupta, impartita intre agresori si victimele lor. Mai presus de toate exista o forta justitiara care restaureaza echilibrul general. Artistii pun sub semnul intrebarii ideea conditiei umane in diferite perioade de timp si interactiunea noastra cu aceasta apartenenta spirituala. Ceea ce invita spectatorul sa reflecteze asupra semnificatiei si prezentei miturilor in viata noastra in secolul XXI.

 

This Time, Last Year, Romania, 2014, 14’, de Ana Maria Savin

(Cannes Short Film Corner 2015, Festivalul de Film goEast 2015)

Un home-movie filmat de-a lungul unui sfarsit de saptamana petrecut la tara, This Time, Last Year prezinta o prietenie aproape simbiotica intre doua fete si ceea ce se intampla atunci cand apare o a treia persoana. Filmul devine o transpunere audiovizuala a unei pagini de jurnal in care amintirile si sentimentele sunt colate intr-un mod eliptic, pastrand acea doza de irationalitate inerenta iubirii. Cu o estetica neornamentata, la limita dintre film-jurnal si found footage, filmul exploreaza nu doar legaturile atasamentului emotional si consecintele acestuia, ci si implicatiile memoriei si metamorfoza ei inselatoare.

 

The Box, Romania, 2011, 10’, de Mircea Ghibortz Ghinescu

Escu este un muncitor constiincios intr-o fabrica de asamblat cutii. Incaperea in care lucreaza este strabatuta de o banda rulanta care aduce cartoane ce sunt transformate in cutii de catre Escu. Banda se blocheaza la un moment dat, iar Escu nu mai are nimic de facut dupa ce ansambleaza si ultimul carton. De plictiseala, el se apuca sa isi cerceteze obiectul muncii. Banda reporneste, iar Escu se apuca de lucru pana la finalizarea programului, dupa care va trebui sa plece acasa, ca in fiecare zi de munca.

 

Questions from a Worker, Romania, 2011, 5’, de Arnold Estefan & Anca Benera

(Festivalul Temps d’Images Cluj-Napoca 2011)

Un grup de muncitori dintr-o fabrica de conserve din Romania recita in gand poezia Fragen eines lesenden Arbeiters de Bertolt Brecht. Daca imaginea muncitorului avea o reprezentabilitate generoasa in perioada comunista, fiind promovata ca noua clasa universala, ea a inceput sa dispara treptat, desi existenta muncitorului simplu n-a disparut odata cu aparitia noii clase proletare cu gulere albe. Astazi, muncitorii obisnuiti continua sa fie exploatati si impinsi la marginea societatii, fortati sa reziste in tacere. Lucrarea face parte dintr-un proiect mai amplu, denumit Catedra de Istorie Temporara conceput de cei doi artisti, alaturi de Mihaela Michailov.

 

Andy Warhol Tribute, Romania, 2013, 6’, de Barna Nemethi & Vlad Fenesan

Un remake postmodernist dupa doua din cele mai emblematice inregistrari video cu Andy Warhol, un interviu monosilabic warholian despre pop art si Andy Warhol Eating a Hamburger, filmul vizeaza persona artistului, dar face si referire la cateva dintre influentele sale tablourile facute prin tehnica silk screening-ului si reitereaza personaje sau pastiseaza motive din screen test-uri si alte filme de-ale sale. Warhol reinvie cu ajutorul actritei Laura Cosoi, imbracata intr-un stil androgin, pentru a ne repeta inca o data: daca vrei sa stii totul despre Andy Warhol, doar priveste la suprafata picturilor si filmelor mele si a mea, si iata-ma. Nu-i nimic in spatele ei. In mod ironic, Warhol insusi a devenit un obiect artistic de consum, citat in acest film.

 

Ask the River, Ask the Tree, Moldova, 2013, 5’, de Mitos Micleusanu

Un scurt experiment video care interpreteaza din punct de vedere conceptual cantecul unei mierle. Pasarea este filmata intre crengi si frunze, din doua unghiuri diferite. Fiecare ciripit al ei este apoi descifrat prin subtitrare, o incercare creativa a regizorului de a privi din punctul de vedere al pasarii si a da glas gandurilor ei. Efectul este unul surprinzator si plin de umor, datorita monologului imaginativ in care este prins spectatorul. Mierla critica efectele secundare ale rationalitatii asupra omenirii si asupra mediului inconjurator si propune, se pare, o intelegere a lumii care vibreaza cu infinitul si natura.