Gabriela Adameșteanu, Radu F. Alexandru, Vintilă Mihăilescu și Ioan T. Morar se numără printre laureații Premiilor Uniunii Scriitorilor din România, ediția 2019. Gala de decernare a premiilor pe anul 2018 a avut loc ieri, 17 iunie 2019, la Teatrul Național din București.
Juriul pentru decernarea Premiilor Uniunii Scriitorilor din România pe anul 2018 a fost alcătuit din: Dan Cristea (președinte), Daniel Cristea-Enache, Ioan Holban, Angelo Mitchievici, Vasile Spiridon, Alex. Ștefănescu și Răzvan Voncu (membri).
Premiul „Cartea de proză a anului 2018“ i-a revenit Gabrielei Adameșteanu, pentru romanul Fontana di Trevi.
Premiul „Cartea de teatru a anului 2018“ i-a fost decernat lui Radu F. Alexandru pentru volumul „Ultima dorință“. Comédii.
Premiul special le-a fost acordat lui Vintilă Mihăilescu pentru volumul Etnogeneză și țuică, precum și lui Ioan T. Morar, pentru volumul Șapte ani în Provence.
Lista completă a Premiilor USR, ediția 2019, aici.
- Fontana di Trevi, Gabriela Adameșteanu, Editura Polirom, 2018
Premiul revistei „Observator cultural“ pentru proză, ediția 2019
Premiul Radio România Cultural pentru proză, ediția a XIX-a
Premiul „Sofia Nădejde“ pentru literatură scrisă de femei, ediția I
Romanul Fontana di Trevia fost nominalizat la Premiul Cartea anului 2018, oferit de România literară, ediția a XVII-a.
„Fontana di Trevi reconfirmă că Gabriela Adameșteanu este unul dintre marii scriitori ai României de azi. Romanul o are în prim-plan pe Letiția Branea (cea mai longevivă eroină a acestui univers artistic și protagonista, astfel, a unei trilogii), aflată, acum, în imediata actualitate și sosită la București din Occidentul în care trăiește (cu alte cuvinte, având statut de migrantă).
La fel ca mai toate cărțile anterioare ale scriitoarei (față de care, însă, are evidentă autonomie, putând fi citită atât ca piesă de sine stătătoare, cât și ca o sinteză subtilă și durabilă), și aceasta lucrează cu tema feminității, iar, prin intermediul ei, angajează un torent de istorie românească recentă. Accentul se mută aici de pe neiubirea istovitoare resimțită de femeie (care, în lipsa sentimentului, se consideră abandonată, menită unei vieți pustii) la neiubirea și părăsirea de patrie, de la – în termenii Letiției – mal aimée la mal du pays.
Cu un trecut atât de greu și de neclar, cu un prezent atât de confuz și de convulsiv, mai are România un viitor? Iată întrebarea teribilă pe care, prin mijlocirea unor biografii narative impecabil conduse, romanul de față o avansează.“ (Sanda Cordoș)
Mai multe detalii, aici.
„Ultima dorință“. Comédii, de Radu F. Alexandru, Editura Polirom, 2018
„Îi cunosc bine pe toți care se bălăcesc în burta cașalotului în care trăim. Pe cei de azi și pe cei de ieri: președinți, prim-miniștri, înalți demnitari – leadership-ul, cum i se spune acum. Au făcut și continuă să facă tot ce este în puterile lor ca lucrurile să rămână pe pământul ăsta așa cum sunt de când e lumea. Nu le-a fost ușor: mai tot timpul au fost tentative ale unora și ale altora să ne destabilizeze, să ne colonizeze, să ne facă să ne mișcăm în rând cu ceilalți. Nu au reușit și nu vor reuși în veci. Pentru că mereu și mereu se ridică un «nou val» de români verzi care își iubesc țara și duc mai departe lupta de rezistență.“ (Radu F. Alexandru)
„Scriitor, dramaturg, scenarist, eseist, dar și om politic angajat în apărarea valorilor demnității umane, Radu F. Alexandru este astăzi și cel mai răsfățat dramaturg al scenelor bucureștene. Piesele lui, viu aplaudate, fac săli pline. Plac în egală măsură publicului și criticii, performanță rară, pentru că, de regulă, criteriile celor două tabere nu se prea întâlnesc.“ (Manuela Cernat)
Mai multe detalii, aici.
- Etnogeneză și țuică, de Vintilă Mihăilescu, Editura Polirom, 2018
Noul volum al lui Vintilă Mihăilescu conturează imaginea societății românești contemporane, trecând de la realitatea imediată, cu noile „tehnici ale sinelui“ și device-uri ce creează dependență, la „actualitatea trecutului“, ținut la loc sigur în memoria colectivă, ori la „dilemele viitorului“, pândit prin oglinzi magice înainte de-a fi înțeles întâi și-ntâi realitatea timpurilor în care ne ducem traiul. Incursiunile spumoase în istoria noastră mai recentă sau mai îndepărtată explică mentalități și obiceiuri vechi de când lumea, ubicua diviziune dintre noi și celălalt, legăturile candide dintre „rumâni” și licorile făurite pe teritoriul nostru cu-atâta meșteșugire de-a lungul istoriei zbuciumate, toate acestea făcând ca Etnogeneză și țuică să fie o lectură care ne invită la introspecție.
„În Weltanschauung-ul românesc, autoritatea în general și statul în particular sunt îndepărtate –sau trebuie să fie îndepărtate: sunt suspecte din principiu, trebuie evitate pe cât posibil sau păcălite când se poate. Cu toate acestea – sau poate tocmai de aceea… –, această reticență structurală a fost însoțită mai totdeauna și de o dorință secretă de autoritate puternică și justițiară, de un Vlad Țepeș sau măcar un nepot al lui, care să ne rezolve nenumăratele probleme și dileme.“ (Vintilă Mihăilescu)
Mai multe detalii, aici.
- Șapte ani în Provence, de Ioan T. Morar, Editura Polirom, 2018
„În ciuda titlului, Șapte ani în Provence nu este doar o «carte de călătorii». Noul volum al lui Ioan T. Morar povestește, înainte de orice, o experiență de viață: cum e să alegi să trăiești departe de țară, asumându-ți, la propriu, o nouă existență. Scriitorul ne invită să-i fim alături în căutările, neliniștile, bucuriile, speranțele, uimirile, perplexitățile, descoperirile sale. Aventurile acestui «om vechi într-o lume nouă» sunt cuceritoare narațiuni îmbibate în exotic, ce se constituie în veritabile confruntări de mentalități, culturi, sensibilități și tradiții. Pagină după pagină, o Provență miraculoasă, mitică și ultramodernă în același timp, te subjugă, asemenea unui miraj încărcat de promisiuni. Aventura alături de Ioan T. Morar este și un ghid prețios prin orașele, cetățile, podgoriile, mănăstirile provensale, potențată de contactul cu grupuri și societăți inaccesibile (ca să nu spunem secrete). Iar lectura – irezistibilă și fascinantă – devine încă de la prima pagină o extensie a visului și a dorinței de a călca pe urmele autorului care te-a pus în contact cu atâtea frumuseți și mistere.“ (Mircea Mihăieș)
„Aici, în Provence, dai peste fire care spun povești și te duc la alte fire, la alte povești, la alți oameni, la alte obiecte și locuri, sub același cer de un albastru ireal care a atras atâția pictori. Dacă îți pui imaginația la treabă, poți să-ți închipui că această dimineață la un castel din Provence e o tapiserie colorată în care se împletesc fire venind din Roma, pete de culoare povestind despre Picasso, măslini aliniați pe coline, mistreți atacând viile, încăperi luxoase pentru viitorii miri, chiar imagini de pe Valea Oltului, nuanțe de prietenie adevărată și sentimentul că, din când în când, ni se dă șansa de a vedea, în lumina unei clipe, imaginea Paradisului proiectată pe pământ. Din când în când doar, și din loc în loc. O tapiserie pe care v-o ofer cu drag.“ (Ioan T. Morar)
Mai multe detalii, aici.
Galerie foto
