Sonia ridică mâna de Lavinia Braniște (Polirom, 2019) și Copiii lui Marcel de Ema Stere (Polirom, 2020) sunt premiate în cadrul celei de-a treia ediții a Galei Premiilor „Sofia Nădejde“ pentru Literatură Scrisă de Femei, la categoriile Proză și Debut – Proză.
Juriul, format din Graţiela Benga-Ţuţuianu, Andreea Mironescu, Adriana Stan, Cosmin Ciotloș și Mihai Iovănel, a selecționat dintre cărțile publicate în perioada 1 septembrie 2019 – 1 septembrie 2020, urmând ca volumele apărute după această dată să intre în competiție pentru ediția următoare.
Sonia ridică mâna de Lavinia Braniște
„Lavinia Braniște, nume de vârf din noul val, revine cu un roman extraordinar. Cartea explorează trecutul comunist plecând de la un scenariu de film despre Zoia Ceaușescu, dar investighează și labirinturile geografice ale României – acele zone obscure și ambigue care apar pe hartă doar în preajma alegerilor electorale. Sonia ridică mâna pleacă în căutarea comunismului pierdut, în căutarea provinciei pierdute, în căutarea familiei pierdute, în căutarea identității de gen, în căutarea noilor configurații sociale din lumea metropolitană de azi. Este un roman melancolic și puternic. Imersiunea lui în trecut provoacă prezentul să iasă la suprafață.“ (Mihai Iovănel)
„Lavinia Braniște, nume de vârf din noul val, revine cu un roman extraordinar. Cartea explorează trecutul comunist plecând de la un scenariu de film despre Zoia Ceaușescu, dar investighează și labirinturile geografice ale României – acele zone obscure și ambigue care apar pe hartă doar în preajma alegerilor electorale. Sonia ridică mâna pleacă în căutarea comunismului pierdut, în căutarea provinciei pierdute, în căutarea familiei pierdute, în căutarea identității de gen, în căutarea noilor configurații sociale din lumea metropolitană de azi. Este un roman melancolic și puternic. Imersiunea lui în trecut provoacă prezentul să iasă la suprafață.“ (Mihai Iovănel)
Copiii lui Marcel de Ema Stere
Câştigătoarea Concursului de Debut al Editurii Polirom – 2020
„Copiii lui Marcel e o carte grăsuţă şi în general veselă, la care am scris (de mână), cu multe întreruperi, vreo nouă ani. Datorită sau din cauza ei am dezvoltat diverse obsesii, asupra cărora m-am documentat intens: trăitul într-o comunitate, cultivarea plantelor, teoriile conspiraţiei, oamenii care dispar… Ca Marcel însuşi, mi-am făcut în bibliotecă un raft de utopişti. Am strâns fotografii, am desenat, am făcut calcule şi tabele. M-am distrat foarte bine, ceea ce vă doresc şi dumneavoastră.“ (Ema Stere)