„Ceea ce numim noi atitudine ideala, exprima in mod paradoxal o stare de normalitate, de armonie si de relaxare.
Inca din copilarie ne este inoculata deseori o goana dupa perfectiune, de care, de cele mai multe ori, in timp ne detasam si nu o mai consideram necesara. Dorinta de a face ceva perfect este de fapt imboldul catre inovatie si evolutie, parcursul fiind in acest caz mai important decit finalitatea.
Aspiratiile pe care le avem cind sintem mici ne ajuta sa descoperim lumea, cu aspectele ei pozitive si negative deopotriva. Acea lume pe care o observam, desi facem parte din ea, este lumea la care vrem sa ajungem, considerind-o calea spre independenta.
Pe de alta parte, rezumind ideea de «lume perfecta» la o singura zi, ne detasam de tot ce este considerat cotidian si observam ca tot ce ne ramine este independenta pe care ne-o doream si cind eram copii, privita acum prin alta prisma de valori, dindu-i acesteia noi semnificatii cum ar fi relaxare, armonie, liniste, cautind de data aceasta locul si timpul perfect.“