Comitetul suedez a afirmat joi ca Vargas Llosa a fost recompensat pentru „cartografierea structurilor puterii si pentru imaginile energice ale rezistentei, revoltei si infrangerii individuale“.
Valoarea Premiului Nobel este de zece milioane de coroane suedeze (1,4 milioane de dolari).
Mario Vargas Llosa s-a nascut in 1936 la Arequipa si a copilarit in Bolivia impreuna cu mama si bunicii materni, inchipuindu-si ca tatal lui murise si ca fusese un erou. In realitate, la cinci luni dupa casatorie isi parasise sotia insarcinata si avea sa-si revada fiul abia zece ani mai tirziu, cind Mario se va intoarce in Peru. Intre 1950 si 1952 urmeaza cursurile unei scoli militare din Lima – experienta descrisa in primul roman, Orasul si ciinii. In 1955 se casatoreste cu o matusa, Julia Urquidi, provocind un mare scandal in familie, si divorteaza de ea in 1964, pentru ca, un an mai tirziu, sa se insoare cu verisoara lui, Patricia. Intre timp, lucrase in Franta ca profesor de spaniola si jurnalist. Dupa o tinerete in care se apropiase de comunism, ia distanta fata de Fidel Castro, ba chiar il acuza pe Gabriel García Márquez, odinioara prieten, de servilism. Calatoreste, preda la universitati din America si Europa, devine scriitor celebru prin forta epica, luciditatea si ironia sa. „Literatura si politica se exclud reciproc“, scrie Mario Vargas Llosa. „Scriitorul lucreaza in singuratate, are nevoie de totala independenta. Politicianul e total dependent, trebuie sa faca tot felul de concesii, exact lucrul pe care scriitorul nu-l poate face.“
Romane: Casa Verde (1966), Conversatie la catedrala (1969), Pantaleone si vizitatoarele (1973), Matusa Julia si condeierul (1977), Razboiul sfirsitului lumii (1981), Istoria lui Mayta (1984), Cine l-a ucis pe Palomino Molero? (1986), Povestasul (1987), Elogiu mamei vitrege (1988), Lituma in Anzi (1993), Caietele lui Don Rigoberto (1997), Ratacirile fetei nesabuite (2006).